Art. 193^1 Codul de Procedură Fiscală — Contract de fideiusiune

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 193^1 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 24.12.2025 – prezentmodificat prin OUG 89/2025

   Contract de fideiusiune

   (1) Debitorul persoană juridică trebuie să prezinte un contract de fideiusiune încheiat în formă autentică cu beneficiarul/beneficiarii real/i definit/definiți potrivit art. 4 din Legea nr. 129/2019, cu modificările și completările ulterioare, astfel:

   a) în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării acordului de principiu, în cazul în care debitorul trebuie să achite obligații fiscale administrate de organul fiscal, care nu fac obiectul eșalonării la plată, cu excepția obligațiilor prevăzute la art. 184 alin. (6) lit. c) și d);

   b) în termen de cel mult 5 zile de la data comunicării certificatului de atestare fiscală, în cazul în care debitorul nu deține în proprietate bunuri în vederea constituirii de garanții ori acestea sunt insuficiente;

   c) în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării acordului de principiu, în cazul în care debitorul persoană juridică a fost înființat cu mai puțin de 12 luni anterior depunerii cererii de eșalonare la plată;

   d) până la împlinirea scadenței prevăzute de lege inclusiv, în cazul obligațiilor prevăzute la art. 194 alin. (1) lit. a);abrogată;

   e) până la împlinirea termenului de plată prevăzut de lege, în cazul obligațiilor prevăzute la art. 194 alin. (1) lit. b);abrogată;

   f) până la împlinirea termenului de plată din graficul de eșalonare, în cazul prevăzut la art. 194 alin. (1) lit. d);abrogată;

   g) în termen de 10 zile de la data comunicării acordului de principiu, în cazul în care debitorul a solicitat modificarea deciziei de eșalonare la plată;

   h) până la data depunerii cererii de menținere a valabilității eșalonării la plată.

   (2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), debitorii prevăzuți la art. 193 alin. (3), precum și debitorii persoane juridice la care statul sau o unitate/subdiviziune administrativ-teritorială este acționar majoritar nu trebuie să prezinte un contract de fideiusiune.

   (3) Fideiusorul se obligă să stingă:

   a) valoarea obligațiilor fiscale administrate de organul fiscal care nu fac obiectul eșalonării la plată, inclusiv accesoriile aferente, cu excepția obligațiilor prevăzute la art. 184 alin. (6) lit. c) și d), în situația prevăzută la alin. (1) lit. a);

   b) valoarea sumelor eșalonate la plată, precum și a dobânzilor datorate pe perioada eșalonării la plată, inclusiv accesoriile aferente, pentru care nu au fost constituite garanții potrivit art. 193, în situația prevăzută la alin. (1) lit. b), c) și g);

   c) valoarea obligațiilor care constituie condiție de menținere a eșalonării la plată, inclusiv accesoriile aferente, în situația prevăzută la alin. (1) lit. d)-f);abrogată;

   d) valoarea obligațiilor care trebuie achitate pentru menținerea valabilității eșalonării potrivit art. 200 alin. (2) lit. a)-c), inclusiv accesoriile aferente, în situația prevăzută la alin. (1) lit. h).

   (4) Contractul de fideiusiune constituie titlu executoriu.

   (5) După împlinirea termenului prevăzut la art. 194 alin. (1) lit. a), b), d), e), s) sau art. 200 alin. (2), după caz, în situația în care debitorul nu a îndeplinit obligația respectivă, organul fiscal competent se îndestulează din bunurile fideiusorului de îndată. Dispozițiile prezentului cod privind executarea silită se aplică în mod corespunzător.

   (6) Contractul de fideiusiune încetează la data stingerii obligației pe care o garantează.

   (7) Dispozițiile prezentului articol sunt aplicabile și debitorilor persoane fizice care trebuie să prezinte un contract de fideiusiune, în formă autentică, încheiat cu o persoană capabilă de a se obliga, în condițiile prevăzute la art. 2.285 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

2. 18.12.2025 – 24.12.2025prima formă disponibilă

   Contract de fideiusiune

   (1) Debitorul persoană juridică trebuie să prezinte un contract de fideiusiune încheiat în formă autentică cu beneficiarul/beneficiarii real/i definit/definiți potrivit art. 4 din Legea nr. 129/2019, cu modificările și completările ulterioare, astfel:

   a) în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării acordului de principiu, în cazul în care debitorul trebuie să achite obligații fiscale administrate de organul fiscal, care nu fac obiectul eșalonării la plată, cu excepția obligațiilor prevăzute la art. 184 alin. (6) lit. c) și d);

   b) în termen de cel mult 5 zile de la data comunicării certificatului de atestare fiscală, în cazul în care debitorul nu deține în proprietate bunuri în vederea constituirii de garanții ori acestea sunt insuficiente;

   c) în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării acordului de principiu, în cazul în care debitorul persoană juridică a fost înființat cu mai puțin de 12 luni anterior depunerii cererii de eșalonare la plată;

   d) până la împlinirea scadenței prevăzute de lege inclusiv, în cazul obligațiilor prevăzute la art. 194 alin. (1) lit. a);

   e) până la împlinirea termenului de plată prevăzut de lege, în cazul obligațiilor prevăzute la art. 194 alin. (1) lit. b);

   f) până la împlinirea termenului de plată din graficul de eșalonare, în cazul prevăzut la art. 194 alin. (1) lit. d);

   g) în termen de 10 zile de la data comunicării acordului de principiu, în cazul în care debitorul a solicitat modificarea deciziei de eșalonare la plată;

   h) până la data depunerii cererii de menținere a valabilității eșalonării la plată.

   (2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), debitorii prevăzuți la art. 193 alin. (3), precum și debitorii persoane juridice la care statul sau o unitate/subdiviziune administrativ-teritorială este acționar majoritar nu trebuie să prezinte un contract de fideiusiune.

   (3) Fideiusorul se obligă să stingă:

   a) valoarea obligațiilor fiscale administrate de organul fiscal care nu fac obiectul eșalonării la plată, inclusiv accesoriile aferente, cu excepția obligațiilor prevăzute la art. 184 alin. (6) lit. c) și d), în situația prevăzută la alin. (1) lit. a);

   b) valoarea sumelor eșalonate la plată, precum și a dobânzilor datorate pe perioada eșalonării la plată, inclusiv accesoriile aferente, pentru care nu au fost constituite garanții potrivit art. 193, în situația prevăzută la alin. (1) lit. b), c) și g);

   c) valoarea obligațiilor care constituie condiție de menținere a eșalonării la plată, inclusiv accesoriile aferente, în situația prevăzută la alin. (1) lit. d)-f);

   d) valoarea obligațiilor care trebuie achitate pentru menținerea valabilității eșalonării potrivit art. 200 alin. (2) lit. a)-c), inclusiv accesoriile aferente, în situația prevăzută la alin. (1) lit. h).

   (4) Contractul de fideiusiune constituie titlu executoriu.

   (5) După împlinirea termenului prevăzut la art. 194 alin. (1) lit. a), b), d), e), s) sau art. 200 alin. (2), după caz, în situația în care debitorul nu a îndeplinit obligația respectivă, organul fiscal competent se îndestulează din bunurile fideiusorului de îndată. Dispozițiile prezentului cod privind executarea silită se aplică în mod corespunzător.

   (6) Contractul de fideiusiune încetează la data stingerii obligației pe care o garantează.

   (7) Dispozițiile prezentului articol sunt aplicabile și debitorilor persoane fizice care trebuie să prezinte un contract de fideiusiune, în formă autentică, încheiat cu o persoană capabilă de a se obliga, în condițiile prevăzute la art. 2.285 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările și completările ulterioare.