Art. 24 Codul de Procedură Fiscală — Garantarea obligației fiscale

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 24 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 01.01.2016 – prezentmodificat prin OUG 50/2015

   Garantarea obligației fiscale

   (1) Pentru obligațiile fiscale ale debitorului răspunde ca debitor garant, cu renunțarea la beneficiul discuțiunii și diviziunii:

   a) persoana care își asumă obligația de plată printr-un angajament de plată sau printr-un alt act încheiat în formă autentică, cu asigurarea unei garanții reale la nivelul obligației de plată, în limita sumei garantate și a sumei realizate din valorificarea garanției;

   b) persoana juridică pentru obligațiile fiscale datorate, potrivit legii, de sediile secundare ale acesteia.

   (2) Organul fiscal este îndreptățit să solicite stingerea obligației fiscale de către debitorul garant.

   (3) Procedura de aplicare a prezentului articol se aprobă astfel:

   a) prin ordin al președintelui A.N.A.F., în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central;

   b) prin ordin comun al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice și al ministrului finanțelor publice,publice, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice, în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local.

2. 20.07.2015 – 01.01.2016text inițial

   Garantarea obligației fiscale

   (1) Pentru obligațiile fiscale ale debitorului răspunde ca debitor garant, cu renunțarea la beneficiul discuțiunii și diviziunii:

   a) persoana care își asumă obligația de plată printr-un angajament de plată sau printr-un alt act încheiat în formă autentică, cu asigurarea unei garanții reale la nivelul obligației de plată, în limita sumei garantate și a sumei realizate din valorificarea garanției;

   b) persoana juridică pentru obligațiile fiscale datorate, potrivit legii, de sediile secundare ale acesteia.

   (2) Organul fiscal este îndreptățit să solicite stingerea obligației fiscale de către debitorul garant.

   (3) Procedura de aplicare a prezentului articol se aprobă astfel:

   a) prin ordin al președintelui A.N.A.F., în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central;

   b) prin ordin comun al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice și al ministrului finanțelor publice, în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local.