Art. 1.019 Codul de Procedură Civilă — Citarea părților. Întâmpinarea

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 1.019 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 10.04.2015 – prezentrepublicare

   Declarațiile părților. Stingerea litigiuluiCitarea părților. Întâmpinarea

   (1) În cazul în care creditorul declară că a primit plata sumei datorate, instanța ia act de această împrejurare printr-o încheiere definitivă, prin care se dispune închiderea dosarului.Pentru soluționarea cererii, judecătorul dispune citarea părților, potrivit dispozițiilor referitoare la pricinile urgente, pentru explicații și lămuriri, precum și pentru a stărui în efectuarea plății sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înțelegere a părților asupra modalităților de plată. Citația va fi înmânată părții cu 10 zile înaintea termenului de judecată.

   (2) Când creditorul și debitorul ajung la o înțelegere asupra plății, instanța ia act de aceasta, pronunțând o hotărâre de expedient, potrivit art. 438.La citația pentru debitor se vor anexa, în copie, cererea creditorului și actele depuse de acesta în dovedirea pretențiilor.

   (3) În citație se va preciza că debitorul este obligat să depună întâmpinare cu cel puțin 3 zile înaintea termenului de judecată, făcându-se mențiune că, în cazul nedepunerii întâmpinării, instanța, față de împrejurările cauzei, poate considera aceasta ca o recunoaștere a pretențiilor creditorului.

   (3) Hotărârea de expedient este definitivă și constituie titlu executoriu.(4) Întâmpinarea nu se comunică reclamantului, care va lua cunoștință de cuprinsul acesteia de la dosarul cauzei.

2. 15.02.2013 – 10.04.2015republicare

   Domeniu de aplicare

   Denumirea marginală a art. 1.019 a fost modificată de art. 15 din LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012.Declarațiile părților. Stingerea litigiului

   (1) Dispozițiile prezentului titlu se aplică în litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, după caz, ocupate fără drept de către foștii locatari sau alte persoane.

   (2) În sensul prezentului titlu, termenii de mai jos au următorul înțeles:

   a) locațiune - orice locațiune scrisă sau verbală, incluzând și sublocațiunea;

   b) locatar - locatarul principal, chiriaș sau arendaș, sublocatarul sau un cesionar al locatarului, indiferent dacă persoana care solicită evacuarea este locatorul sau sublocatorul ori dobânditorul imobilului;În cazul în care creditorul declară că a primit plata sumei datorate, instanța ia act de această împrejurare printr-o încheiere definitivă, prin care se dispune închiderea dosarului.

   c) locator - locatorul principal, sublocatorul, cesionarul și dobânditorul imobilului;

   d) imobil - construcția, terenul cu sau fără construcții, împreună cu accesoriile acestora;

   e) ocupantul - oricare persoană, alta decât proprietarul sau locatarul, care ocupă în fapt imobilul cu sau fără permisiunea ori îngăduința proprietarului;(2) Când creditorul și debitorul ajung la o înțelegere asupra plății, instanța ia act de aceasta, pronunțând o hotărâre de expedient, potrivit art. 438.

   f) proprietar - titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, inclusiv locatarul.(3) Hotărârea de expedient este definitivă și constituie titlu executoriu.

3. 14.02.2013 – 15.02.2013formă consolidată

   DomeniulDomeniu de aplicare

   Denumirea marginală a art. 1.019 a fost modificată de art. 15 din LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012.

   (1) Dispozițiile prezentului titlu se aplică în litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, după caz, ocupate fără drept de către foștii locatari sau alte persoane.

   (2) În sensul prezentului titlu, termenii de mai jos au următorul înțeles:

   a) locațiune - orice locațiune scrisă sau verbală, incluzând și sublocațiunea;

   b) locatar - locatarul principal, chiriaș sau arendaș, sublocatarul sau un cesionar al locatarului, indiferent dacă persoana care solicită evacuarea este locatorul sau sublocatorul ori dobânditorul imobilului;

   c) locator - locatorul principal, sublocatorul, cesionarul și dobânditorul imobilului;

   d) imobil - construcția, terenul cu sau fără construcții, împreună cu accesoriile acestora;

   e) ocupantul - oricare persoană, alta decât proprietarul sau locatarul, care ocupă în fapt imobilul cu sau fără permisiunea ori îngăduința proprietarului;

   f) proprietar - titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, inclusiv locatarul.

4. 01.07.2010 – 14.02.2013text inițial

   Domeniul de aplicare

   (1) Dispozițiile prezentului titlu se aplică în litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, după caz, ocupate fără drept de către foștii locatari sau alte persoane.

   (2) În sensul prezentului titlu, termenii de mai jos au următorul înțeles:

   a) locațiune - orice locațiune scrisă sau verbală, incluzând și sublocațiunea;

   b) locatar - locatarul principal, chiriaș sau arendaș, sublocatarul sau un cesionar al locatarului, indiferent dacă persoana care solicită evacuarea este locatorul sau sublocatorul ori dobânditorul imobilului;

   c) locator - locatorul principal, sublocatorul, cesionarul și dobânditorul imobilului;

   d) imobil - construcția, terenul cu sau fără construcții, împreună cu accesoriile acestora;

   e) ocupantul - oricare persoană, alta decât proprietarul sau locatarul, care ocupă în fapt imobilul cu sau fără permisiunea ori îngăduința proprietarului;

   f) proprietar - titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, inclusiv locatarul.