Art. 297 Codul de Procedură Civilă — Obligația terțului de a prezenta înscrisul

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 297 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 15.02.2013 – prezentrepublicare

   Procedura de verificare

   (1) Judecătorul, după compararea înscrisului cu scrierea sau semnătura făcută în fața sa ori, dacă este cazul, și cu alte înscrisuri, se poate lămuri asupra înscrisului.Obligația terțului de a prezenta înscrisul

   (2) Dacă însă, din compararea scrierilor, judecătorul nu este lămurit, va ordona ca verificarea să se facă prin expertiză, obligând părțile sau alte persoane să depună de îndată înscrisuri de comparație.

   (3) Se primesc ca înscrisuri de comparație:

   1. înscrisurile autentice;

   2. înscrisurile sau alte scrieri private necontestate de părți;(1) Când se arată că un înscris necesar soluționării procesului se află în posesia unui terț, acesta va putea fi citat ca martor, punându-i-se în vedere să aducă înscrisul în instanță.

   3. partea din înscris care nu este contestată;

   4. scrisul sau semnătura făcut/făcută înaintea instanței.

   (4) Înscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate de președinte, grefier și părți.

   (5) Părțile iau cunoștință de înscrisuri în ședință.(2) Când deținătorul înscrisului este o persoană juridică, reprezentanții ei vor putea fi citați ca martori.

   (3) Terțul poate refuza înfățișarea înscrisului în cazurile prevăzute la art. 294.

2. 01.07.2010 – 15.02.2013text inițial

   Procedura de verificare

   (1) Judecătorul, după compararea înscrisului cu scrierea sau semnătura făcută în fața sa ori, dacă este cazul, și cu alte înscrisuri, se poate lămuri asupra înscrisului.

   (2) Dacă însă, din compararea scrierilor, judecătorul nu este lămurit, va ordona ca verificarea să se facă prin expertiză, obligând părțile sau alte persoane să depună de îndată înscrisuri de comparație.

   (3) Se primesc ca înscrisuri de comparație:

   1. înscrisurile autentice;

   2. înscrisurile sau alte scrieri private necontestate de părți;

   3. partea din înscris care nu este contestată;

   4. scrisul sau semnătura făcut/făcută înaintea instanței.

   (4) Înscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate de președinte, grefier și părți.

   (5) Părțile iau cunoștință de înscrisuri în ședință.