Art. 303 Codul de Procedură Civilă — Procedura de verificare

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 303 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 15.02.2013 – prezentrepublicare

   Admisibilitatea probeiProcedura de verificare

   (1) Proba cu martori este admisibilă în toate cazurile în care legea nu dispune altfel.

   (2) Niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului său este mai mare de 250 lei. Cu toate acestea, se poate face dovada cu martori, contra unui profesionist, a oricărui act juridic, indiferent de valoarea lui, dacă a fost făcut de acesta în exercițiul activității sale profesionale, în afară de cazul în care legea specială cere probă scrisă.Judecătorul, după compararea înscrisului cu scrierea sau semnătura făcută în fața sa ori, dacă este cazul, și cu alte înscrisuri, se poate lămuri asupra înscrisului.

   (2) Dacă însă, din compararea scrierilor, judecătorul nu este lămurit, va ordona ca verificarea să se facă prin expertiză, obligând părțile sau alte persoane să depună de îndată înscrisuri de comparație.

   (3) În cazul în care legea cere forma scrisă pentru validitatea unui act juridic, acesta nu poate fi dovedit cu martori.

   (4) De asemenea, este inadmisibilă proba cu martori dacă pentru dovedirea unui act juridic legea cere forma scrisă, în afară de cazurile în care:Se primesc ca înscrisuri de comparație:

   1. partea s-a aflat în imposibilitate materială sau morală de a-și întocmi un înscris pentru dovedirea actului juridic;înscrisurile autentice;

   2. există un început de dovadă scrisă, potrivit prevederilor art. 304;înscrisurile sau alte scrieri private necontestate de părți;

   3. partea a pierdut înscrisul doveditor din pricina unui caz fortuit sau de forță majoră;din înscris care nu este contestată;

   4. părțile convin, fie și tacit, să folosească această probă, însă numai privitor la drepturile de care ele pot să dispună;scrisul sau semnătura făcut/făcută înaintea instanței.

   5. actul juridic este atacat pentru fraudă, eroare, dol, violență ori este lovit de nulitate absolută pentru cauză ilicită sau imorală, după caz;

   6. se cere lămurirea clauzelor actului juridic.(4) Înscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate de președinte, grefier și părți.

   (5) Proba cu martori nu se admite niciodată împotriva sau peste ceea ce cuprinde un înscris și nici despre ceea ce s-ar pretinde că s-ar fi zis înainte, în timpul sau în urma întocmirii lui, chiar dacă legea nu cere forma scrisă pentru dovedirea actului juridic respectiv, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (4).Părțile iau cunoștință de înscrisuri în ședință.

2. 14.02.2013 – 15.02.2013modificat prin Legea 76/2012

   Admisibilitatea probei

   (1) Proba cu martori este admisibilă în toate cazurile în care legea nu dispune altfel.

   (2) Niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului său este mai mare de 250 lei. Cu toate acestea, se poate face dovada cu martori, contra unui întreprinzător sau altui profesionist, a oricărui act juridic, indiferent de valoarea lui, dacă a fost făcut de acesta în exercițiul activității sale profesionale, în afară de cazul în care legea specială cere probă scrisă.

   (3) În cazul în care legea cere forma scrisă pentru validitatea unui act juridic, acesta nu poate fi dovedit cu martori.

   (4) De asemenea, este inadmisibilă proba cu martori dacă pentru dovedirea unui act juridic legea cere forma scrisă, în afară de cazurile în care:

   1. partea s-a aflat în imposibilitate materială sau morală de a-și întocmi un înscris pentru dovedirea actului juridic;

   2. există un început de dovadă scrisă, potrivit prevederilor art. 304;

   3. partea a pierdut înscrisul doveditor din pricina unui caz fortuit sau de forță majoră;

   4. părțile convin, fie și tacit, să folosească această probă, însă numai privitor la drepturile de care ele pot să dispună;

   5. actul juridic este atacat pentru fraudă, eroare, dol, violență ori cauză ilicită, este lovit de nulitate absolută pentru cauză ilicită sau imorală, după caz;

   6. se cere lămurirea clauzelor actului juridic.

   (5) Proba cu martori nu se admite niciodată împotriva sau peste ceea ce cuprinde un înscris și nici despre ceea ce s-ar pretinde că s-ar fi zis înainte, în timpul sau în urma întocmirii lui, chiar dacă legea nu cere forma scrisă pentru dovedirea actului juridic respectiv, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (4).

3. 01.07.2010 – 14.02.2013text inițial

   Admisibilitatea probei

   (1) Proba cu martori este admisibilă în toate cazurile în care legea nu dispune altfel.

   (2) Niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului său este mai mare de 250 lei. Cu toate acestea, se poate face dovada cu martori, contra unui întreprinzător sau altui profesionist, a oricărui act juridic, indiferent de valoarea lui, dacă a fost făcut de acesta în exercițiul activității sale profesionale, în afară de cazul în care legea specială cere probă scrisă.

   (3) În cazul în care legea cere forma scrisă pentru validitatea unui act juridic, acesta nu poate fi dovedit cu martori.

   (4) De asemenea, este inadmisibilă proba cu martori dacă pentru dovedirea unui act juridic legea cere forma scrisă, în afară de cazurile în care:

   1. partea s-a aflat în imposibilitate materială sau morală de a-și întocmi un înscris pentru dovedirea actului juridic;

   2. există un început de dovadă scrisă, potrivit prevederilor art. 304;

   3. partea a pierdut înscrisul doveditor din pricina unui caz fortuit sau de forță majoră;

   4. părțile convin, fie și tacit, să folosească această probă, însă numai privitor la drepturile de care ele pot să dispună;

   5. actul juridic este atacat pentru fraudă, eroare, dol, violență ori cauză ilicită, după caz;

   6. se cere lămurirea clauzelor actului juridic.

   (5) Proba cu martori nu se admite niciodată împotriva sau peste ceea ce cuprinde un înscris și nici despre ceea ce s-ar pretinde că s-ar fi zis înainte, în timpul sau în urma întocmirii lui, chiar dacă legea nu cere forma scrisă pentru dovedirea actului juridic respectiv, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (4).