Art. 16 Directiva (UE) 2020/262 - Regimul General al Produselor Accizabile — Dispoziții generale pentru locul de expediție și de destinație a deplasării

(1)   Produsele accizabile pot fi deplasate în regim suspensiv de accize între următoarele locuri din interiorul teritoriului Uniunii, inclusiv via o țară terță sau un teritoriu terț:

(a)

de la un antrepozit fiscal la:

(i)

un alt antrepozit fiscal;

(ii)

un destinatar înregistrat;

(iii)

un loc de unde produsele accizabile părăsesc teritoriul Uniunii, în sensul articolului 25 alineatul (1);

(iv)

destinatar în sensul articolului 11 alineatul (1), în cazul în care produsele sunt expediate de pe teritoriul unui alt stat membru;

(v)

biroul vamal de ieșire în conformitate cu articolul 329 alineatul (5) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 care în același timp este și biroul vamal de plecare pentru regimul de tranzit extern în conformitate cu articolul 189 alineatul (4) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446;

(b)

de la locul de import către oricare dintre destinațiile menționate la litera (a), în cazul în care produsele în cauză sunt expediate de un expeditor înregistrat.

În sensul prezentului articol, „locul de import” înseamnă locul unde produsele sunt puse în liberă circulație, în conformitate cu articolul 201 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013.

(2)   Cu excepția cazului în care importul are loc în interiorul unui antrepozit fiscal, produsele accizabile pot fi deplasate de la locul importului în regim suspensiv de accize doar dacă următoarele sunt furnizate, de către declarant sau de către orice persoană implicată direct sau indirect în îndeplinirea formalităților vamale în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, autorităților competente ale statului membru de import:

(a)

codul unic de acciză în temeiul articolului 19 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 389/2012 al Consiliului [(15)](#ntr15-L_2020058RO.01000401-E0015) care identifică expeditorul înregistrat pentru deplasare;

(b)

codul unic de acciză în temeiul articolului 19 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 389/2012 care identifică destinatarul căruia îi sunt expediate produsele;

(c)

dacă este cazul, dovada faptului că mărfurile importate sunt destinate a fi expediate de pe teritoriul statului membru de import către teritoriul unui alt stat membru.

(3)   Statele membre pot dispune ca dovada menționată la alineatul (2) litera (c) să fie prezentată autorităților competente numai la cerere.

(4)   Prin derogare de la alineatul (1) litera (a) punctele (i) și (ii) și de la alineatul (1) litera (b), statul membru de destinație poate, în condițiile stabilite de el însuși, să permită deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize către un loc de livrare directă situat pe teritoriul său, în cazul în care locul respectiv a fost indicat de antrepozitarul autorizat din statul membru de destinație sau de destinatarul înregistrat altul decât un destinatar înregistrat care deține o autorizație limitată în conformitate cu articolul 18 alineatul (3).

Respectivul antrepozitar autorizat sau destinatar înregistrat are responsabilitatea de a depune raportul de primire menționat la articolul 24 alineatul (1).

(5)   Alineatele (1), (2) și (4) se aplică, de asemenea, deplasărilor de produse accizabile cu taxe zero care nu au fost eliberate pentru consum.