Art. 4 Directiva (UE) 2022/2523 - Impozitare Minimă Globală Pillar 2 (15%) — Sediul entității constitutive

(1)   În sensul prezentei directive, o entitate, alta decât o entitate transparentă, este determinată ca având sediul în jurisdicția în care este considerată rezidentă în scopuri fiscale pe baza locului său de administrare/conducere, a locului său de înființare sau a unor criterii similare.

În cazul în care nu este posibilă determinarea sediului unei entități, alta decât o entitate transparentă, pe baza primului paragraf, se consideră că aceasta își are sediul în jurisdicția în care a fost înființată.

(2)   O entitate transparentă este considerată apatridă, cu excepția cazului în care este societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale sau a unui grup național de mari dimensiuni este obligată să aplice o IIR în conformitate cu articolele 5, 6, 7 și 8, caz în care se consideră că entitatea transparentă își are sediul în jurisdicția în care a fost înființată.

(3)   Un sediu permanent, astfel cum este definit la articolul 3 punctul 13 litera (a), este determinat ca fiind situat în jurisdicția în care este tratat ca sediu permanent și este supus impozitării în temeiul tratatului fiscal aplicabil.

Un sediu permanent, astfel cum este definit la articolul 3 punctul 13 litera (b), este determinat ca fiind situat în jurisdicția în care face obiectul impozitării bazei nete pe baza prezenței sale comerciale.

Un sediu permanent, astfel cum este definit la articolul 3 punctul 13 litera (c), este determinat ca fiind situat în jurisdicția în care se află.

Un sediu permanent, astfel cum este definit la articolul 3 punctul 13 litera (d), este considerat apatrid.

(4)   În cazul în care o entitate constitutivă este situată în două jurisdicții, iar jurisdicțiile respective au un tratat fiscal aplicabil, se consideră că entitatea constitutivă își are sediul în jurisdicția în care este considerată rezidentă în scopuri fiscale în temeiul tratatului fiscal respectiv.

În cazul în care tratatul fiscal aplicabil impune ca autoritățile competente să ajungă la un acord reciproc cu privire la rezidența în scopuri fiscale presupusă a entității constitutive și nu se ajunge la niciun acord, se aplică alineatul (5).

În cazul în care nu se există nicio scutire de la dubla impunere în temeiul tratatului fiscal aplicabil, din cauza faptului că o entitate constitutivă este rezidentă în scopuri fiscale a ambelor părți contractante, se aplică alineatul (5).

(5)   În cazul în care o entitate constitutivă are sedii în două jurisdicții, iar jurisdicțiile respective nu au un tratat fiscal aplicabil, se consideră că entitatea constitutivă își are sediul în jurisdicția care a perceput suma mai mare a impozitelor acoperite pentru exercițiul financiar.

În scopul calculării cuantumului impozitelor acoperite menționate la primul paragraf, nu se ia în considerare cuantumul impozitului plătit în conformitate cu un regim fiscal aplicabil societăților străine controlate.

În cazul în care cuantumul impozitelor acoperite datorate în cele două jurisdicții este același sau zero, se consideră că entitatea constitutivă își are sediul în jurisdicția în care excluderea profitului pentru activitățile cu substanță economică, calculată la nivel de entitate în conformitate cu articolul 28, are o valoare mai mare.

În cazul în care valoarea excluderii profitului pentru activitățile cu substanță economică în cele două jurisdicții este aceeași sau zero, entitatea constitutivă este considerată apatridă, cu excepția cazului în care este o societate-mamă finală, caz în care se consideră că își are sediul în jurisdicția în care a fost înființată.

(6)   În cazul în care, ca urmare a aplicării alineatelor (4) și (5), o societate-mamă își are sediul într-o jurisdicție în care nu face obiectul unei IIR calificate, se consideră că aceasta face obiectul IIR calificate din cealaltă jurisdicție, cu excepția cazului în care un tratat fiscal aplicabil interzice aplicarea unei astfel de reguli.

(7)   În cazul în care o entitate constitutivă își schimbă sediul în cursul unui exercițiu financiar, se consideră că aceasta își are sediul în jurisdicția în care s-a considerat că își are sediul în temeiul prezentului articol la începutul exercițiului financiar respectiv.

IIR ȘI UTPR