Art. 2 Directiva 89/665/CEE - Căile de Atac în Achizițiile Publice (Remedies) — Procedurile privind căile de atac

(1)   Statele membre asigură faptul că măsurile luate în privința procedurilor privind căile de atac menționate la articolul 1 includ prevederea unor competențe care să permită:

| | |

| --- | --- |

| (a) | adoptarea de măsuri temporare, cel mai rapid posibil și prin intermediul unor proceduri provizorii, în scopul corectării presupusei încălcări sau prevenirii lezării în continuare a intereselor respective, inclusiv măsuri de suspendare sau care să asigure suspendarea procedurii de atribuire a unui contract de achiziții publice sau a aplicării oricărei decizii luate de autoritatea contractantă; |

| | |

| --- | --- |

| (b) | fie anularea, fie asigurarea anulării deciziilor luate în mod ilegal, inclusiv eliminarea specificațiilor tehnice, economice sau financiare discriminatorii din invitația la licitație, documentația de contract sau orice alte documente legate de procedura de atribuire a contractului; |

| | |

| --- | --- |

| (c) | acordarea de daune interese persoanelor lezate în urma unei încălcări. |

(2)   Competențele specificate la alineatul 1 pot fi acordate unor organisme separate, responsabile de diverse aspecte ale procedurii privind căile de atac.

(3)   Procedurile privind căile de atac nu trebuie, ele însele, să producă un efect automat de suspendare a procedurilor de atribuire a contractului la care se referă.

(4)   Statele membre pot prevedea că, în cazul în care instanța responsabilă examinează dacă este cazul să ia măsuri provizorii, aceasta poate ține seama de consecințele probabile ale acelor măsuri asupra tuturor intereselor susceptibile de a fi lezate, precum și asupra interesului public, și poate decide să nu aprobe astfel de măsuri în cazul în care consecințele negative ale acestora ar putea depăși efectele lor benefice. Decizia de a nu aproba adoptarea măsurilor provizorii nu aduce atingere nici unei alte revendicări a persoanei care solicită aceste măsuri.

(5)   Statele membre pot prevedea că, în cazul în care se pretind daune interese pe motiv că o decizie a fost luată în mod ilegal, decizia contestată trebuie mai întâi anulată de către un organism care deține competențele necesare.

(6)   Efectele exercitării competențelor menționate la alineatul 1 asupra unui contract încheiat după atribuirea acestuia sunt stabilite de legislația internă.

De asemenea, cu excepția cazurilor în care o decizie trebuie anulată înainte de acordarea daunelor interese, un stat membru poate prevedea ca, după încheierea unui contract în urma acordării sale, competențele organismului responsabil cu procedurile privind căile de atac sunt limitate la acordarea de daune oricărei persoane lezate de o încălcare.

(7)   Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura că deciziile adoptate de organismele responsabile cu procedurile privind căile de atac pot fi puse în aplicare în mod efectiv.

(8)   În cazul în care organismele responsabile cu procedurile privind căile de atac nu sunt de natură judiciară, acestea prezintă întotdeauna motivații scrise privind deciziile adoptate. De asemenea, în astfel de cazuri, trebuie prevăzute dispoziții pentru a garanta procedurile prin care o măsură presupus ilegală luată de organismul competent privind căile de atac sau orice presupusă deficiență în exercitarea competențelor acordate acestuia poate face obiectul unei căi de atac în fața instanței sau a unei căi de atac în fața unui alt organism care este o instanță sau tribunal în înțelesul articolului 177 din Tratatul CEE și este independent atât față de autoritatea contractantă, cât și de organismul competent privind căile de atac.

Membrii unui astfel de organism independent sunt numiți și eliberați din funcție în aceleași condiții ca și membrii corpului magistraților în ceea ce privește autoritatea responsabilă cu numirea acestora, durata mandatului lor și inamovibilitatea acestora. Cel puțin președintele acestui organism independent are calificările juridice și profesionale ale unui membru al corpului magistraților. Organismul independent ia decizii urmând o procedură în care se audiază ambele părți, iar aceste decizii devin, prin mijloacele stabilite de fiecare stat membru, obligatorii din punct de vedere legal.