Art. 8 Directiva 92/43/CEE - Conservarea Habitatelor Naturale (Habitats) — Propuneri de situri ca arii de conservare și cofinanțare

(1)   O dată cu propunerile de situri care ar putea fi desemnate ca arii speciale de conservare adăpostind tipuri de habitate naturale prioritare și/sau specii prioritare, statele membre trimit, după caz, Comisiei, estimări privind cofinanțarea comunitară pe care o consideră necesară pentru a-și putea îndeplini obligațiile care decurg din articolul 6 alineatul (1).

(2)   Prin acord cu fiecare dintre statele membre respective, Comisia determină, pentru siturile de importanță comunitară pentru care se solicită cofinanțare, măsurile esențiale de menținere sau de restabilire a unui stadiu corespunzător de conservare a tipurilor de habitate naturale prioritare și a speciilor prioritare în siturile respective, precum și costurile totale aferente acestor măsuri.

(3)   Comisia evaluează, prin acord cu statele membre respective, finanțarea (inclusiv cofinanțarea) necesară pentru aplicarea măsurilor menționate la alineatul (2), ținând seama, printre altele, de densitatea, pe teritoriul statului membru respectiv, a tipurilor de habitate naturale prioritare și/sau a speciilor prioritare, precum și de obligațiile financiare impuse de aceste măsuri.

(4)   În funcție de rezultatele evaluării menționate la alineatele (2) și (3), Comisia adoptă, ținând seama de sursele de finanțare disponibile în cadrul instrumentelor comunitare corespunzătoare și în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 21, un cadru de acțiune structurat în funcție de priorități și cuprinzând măsuri de cofinanțare aplicabile la desemnarea sitului în conformitate cu articolul 4 alineatul (4).

(5)   Măsurile care nu au fost incluse în cadrul de acțiune menționat anterior din cauza fondurilor insuficiente sau măsurile incluse în cadru, dar care au beneficiat doar parțial de sau nu au primit cofinanțarea necesară sunt reexaminate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 21, în cadrul examinării bienale a cadrului de acțiune, iar statele membre le pot amâna, între timp, până la efectuarea respectivei reexaminări. Examinarea ia în considerare, după caz, noua situație a sitului respectiv.

(6)   Statele membre se abțin de la aplicarea oricărei măsuri care ar putea duce la deteriorarea ariilor pentru care măsurile de cofinanțare au fost amânate.