Art. 105 Codul de Procedură Penală — Audierea prin interpret

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 105 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 01.02.2014 – prezentmodificat prin Legea 255/2013

   Audierea prin interpret

   (1) Ori de câte ori persoana audiată nu înțelege, nu vorbește sau nu se exprimă bine în limba română, audierea se face prin interpret. Interpretul poate fi desemnat de organele judiciare sau ales de părți ori persoana vătămată, dintre interpreții autorizați, potrivit legii.

   (2) În mod excepțional, în situația în care se impune luarea urgentă a unei măsuri procesuale sau dacă nu se poate asigura un interpret autorizat, audierea poate avea loc în prezența oricărei persoane care poate comunicăcomunica cu cel ascultat, organul judiciar având însă obligația de a relua audierea prin interpret imediat ce aceasta este posibilă.

   (3) Dacă persoana audiată este surdă, mută sau surdo-mută, audierea se face cu participarea unei persoane care are capacitatea de a comunicăcomunica prin limbajul special. În această situație comunicarea se poate face și în scris.

   (4) În cazuri excepționale, dacă nu este prezentă o persoană autorizată care poate comunicăcomunica prin limbajul special, iar comunicarea nu se poate realiza în scris, audierea persoanelor prevăzute la alin. (3) se va face cu ajutorul oricărei persoane care are aptitudini de comunicare.comunicare, dispozițiile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.

2. 01.07.2010 – 01.02.2014text inițial

   Audierea prin interpret

   (1) Ori de câte ori persoana audiată nu înțelege, nu vorbește sau nu se exprimă bine în limba română, audierea se face prin interpret. Interpretul poate fi desemnat de organele judiciare sau ales de părți ori persoana vătămată, dintre interpreții autorizați, potrivit legii.

   (2) În mod excepțional, în situația în care se impune luarea urgentă a unei măsuri procesuale sau dacă nu se poate asigura un interpret autorizat, audierea poate avea loc în prezența oricărei persoane care poate comunică cu cel ascultat, organul judiciar având însă obligația de a relua audierea prin interpret imediat ce aceasta este posibilă.

   (3) Dacă persoana audiată este surdă, mută sau surdo-mută, audierea se face cu participarea unei persoane care are capacitatea de a comunică prin limbajul special. În această situație comunicarea se poate face și în scris.

   (4) În cazuri excepționale, dacă nu este prezentă o persoană autorizată care poate comunică prin limbajul special, iar comunicarea nu se poate realiza în scris, audierea persoanelor prevăzute la alin. (3) se va face cu ajutorul oricărei persoane care are aptitudini de comunicare.