Art. 241 Codul de Procedură Penală — Încetarea de drept a măsurilor preventive

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 241 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 09.07.2023 – prezentmodificat prin Legea 201/2023

   Încetarea de drept a măsurilor preventive

   (1) Măsurile preventive încetează de drept:

   a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare ori, în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății în primă instanță,ori la împlinirea duratei maxime prevăzute de lege;

   b) în cazurile în care procurorul dispune o soluție de netrimitere în judecată ori instanța de judecată pronunță o hotărâre de achitare, de încetare a procesului penal, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei ori o pedeapsă cu amendă, care nu însoțește pedeapsa închisorii, chiar nedefinitivă;

   c) la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus condamnarea inculpatului;

   d) în alte cazuri anume prevăzute de lege.

   e) abrogată;

   f) abrogată;

   g) abrogată;

   (1^1) Arestarea preventivă și arestul la domiciliu încetează de drept și în următoarele situații:

   a) la pronunțarea în primă instanță a unei hotărâri de condamnare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau la o pedeapsă cu închisoare cel mult egală cu durata reținerii, arestului la domiciliu și arestării preventive ori, după caz, a unei hotărâri prin care s-a aplicat o măsură educativă neprivativă de libertate;

   b) în apel, dacă durata măsurii a atins durata pedepsei pronunțate în hotărârea de condamnare.

   (2) Organul judiciar care a dispus această măsură sau, după caz, procurorul, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară ori instanța de judecată în fața căreia se află cauza constată, prin ordonanță sau încheiere, din oficiu, la cerere sau la sesizarea administrației locului de deținere, încetarea de drept a măsurii preventive, dispunând, în cazul celui reținut sau arestat preventiv, punerea de îndată în libertate, dacă nu este reținut ori arestat în altă cauză.

   (3) Judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată se pronunță, prin încheiere motivată, asupra încetării de drept a măsurii preventive chiar și în lipsa inculpatului. Asistența juridică a inculpatului și participarea procurorului sunt obligatorii.

   (4) Persoanei față de care s-a dispus măsura preventivă, precum și tuturor instituțiilor cu atribuții în executarea măsurii li se comunică de îndată câte o copie de pe ordonanța sau încheierea prin care organul judiciar constată încetarea de drept a măsurii preventive.

2. 23.05.2016 – 09.07.2023modificat prin OUG 18/2016

   Încetarea de drept a măsurilor preventive

   (1) Măsurile preventive încetează de drept:

   a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare;judiciare ori, în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății în primă instanță, la împlinirea duratei maxime prevăzute de lege;

   b) în cazurile în care procurorul dispune o soluție de netrimitere în judecată ori instanța de judecată pronunță o hotărâre de achitare, de încetare a procesului penal, de renunțare la aplicarea pedepsei, pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei ori de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, o pedeapsă cu amendă, care nu însoțește pedeapsa închisorii, chiar nedefinitivă;

   c) la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus condamnarea inculpatului;

   d) în alte cazuri anume prevăzute de lege.

   e) abrogată;

   f) abrogată;

   g) abrogată;

   (1^1) Arestarea preventivă și arestul la domiciliu încetează de drept:drept și în următoarele situații:

   a) în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății în primă instanță, la împlinirea duratei maxime prevăzute de lege;la pronunțarea în primă instanță a unei hotărâri de condamnare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau la o pedeapsă cu închisoare cel mult egală cu durata reținerii, arestului la domiciliu și arestării preventive ori, după caz, a unei hotărâri prin care s-a aplicat o măsură educativă neprivativă de libertate;

   b) în apel, dacă durata măsurii a atins durata pedepsei pronunțate în hotărârea de condamnare.

   (2) Organul judiciar care a dispus această măsură sau, după caz, procurorul, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară ori instanța de judecată în fața căreia se află cauza constată, prin ordonanță sau încheiere, din oficiu, la cerere sau la sesizarea administrației locului de deținere, încetarea de drept a măsurii preventive, dispunând, în cazul celui reținut sau arestat preventiv, punerea de îndată în libertate, dacă nu este reținut ori arestat în altă cauză.

   (3) Judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată se pronunță, prin încheiere motivată, asupra încetării de drept a măsurii preventive chiar și în lipsa inculpatului. Asistența juridică a inculpatului și participarea procurorului sunt obligatorii.

   (4) Persoanei față de care s-a dispus măsura preventivă, precum și tuturor instituțiilor cu atribuții în executarea măsurii li se comunică de îndată câte o copie de pe ordonanța sau încheierea prin care organul judiciar constată încetarea de drept a măsurii preventive.

3. 01.02.2014 – 23.05.2016modificat prin Legea 255/2013

   Încetarea de drept a măsurilor preventive

   (1) Măsurile preventive încetează de drept:

   a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare;

   b) în cazurile în care procurorul dispune o soluție de netrimitere în judecată ori instanța de judecată pronunță o hotărâre de achitare, de încetare a procesului penal, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, chiar nedefinitivă;

   c) la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus condamnarea inculpatului;

   d) când s-a împlinit durata maximă a arestării preventive în cursul urmăririi penale, potrivit art. 236 alin. (4), sau al judecății în primă instanță, potrivit art. 239 alin. (1);în alte cazuri anume prevăzute de lege.

   e) abrogată;

   f) abrogată;

   g) abrogată;

   e) când au expirat termenele prevăzute de lege, fără ca judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată să fi dispus menținerea arestării preventive în acest termen;(1^1) Arestarea preventivă și arestul la domiciliu încetează de drept:

   a) în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății în primă instanță, la împlinirea duratei maxime prevăzute de lege;

   f)b) în apel, dacă s-a împlinit durata măsurii a atins durata pedepsei pronunțate în hotărârea de condamnare;

   g) în alte cazuri anume prevăzute de lege.condamnare.

   (2) Organul judiciar care a dispus această măsură sau, după caz, procurorul, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară ori instanța de judecată în fața căreia se află cauza constată, prin ordonanță sau încheiere, din oficiu, la cerere sau la sesizarea administrației locului de deținere, încetarea de drept a măsurii preventive, dispunând, în cazul celui reținut sau arestat preventiv, punerea de îndată în libertate, dacă nu este reținut ori arestat în altă cauză.

   (3) Judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată se pronunță, prin încheiere motivată, asupra încetării de drept a măsurii preventive chiar și în lipsa inculpatului. Asistența juridică a inculpatului și participarea procurorului sunt obligatorii.

   (4) Persoanei față de care s-a dispus măsura preventivă, precum și tuturor instituțiilor cu atribuții în executarea măsurii li se comunică de îndată câte o copie de pe ordonanța sau încheierea prin care organul judiciar constată încetarea de drept a măsurii preventive.

4. 01.07.2010 – 01.02.2014text inițial

   Încetarea de drept a măsurilor preventive

   (1) Măsurile preventive încetează de drept:

   a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare;

   b) în cazurile în care procurorul dispune o soluție de netrimitere în judecată ori instanța de judecată pronunță o hotărâre de achitare, de încetare a procesului penal, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, chiar nedefinitivă;

   c) la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus condamnarea inculpatului;

   d) când s-a împlinit durata maximă a arestării preventive în cursul urmăririi penale, potrivit art. 236 alin. (4), sau al judecății în primă instanță, potrivit art. 239 alin. (1);

   e) când au expirat termenele prevăzute de lege, fără ca judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată să fi dispus menținerea arestării preventive în acest termen;

   f) în apel, dacă s-a împlinit durata pedepsei pronunțate în hotărârea de condamnare;

   g) în alte cazuri anume prevăzute de lege.

   (2) Organul judiciar care a dispus această măsură sau, după caz, procurorul, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară ori instanța de judecată în fața căreia se află cauza constată, prin ordonanță sau încheiere, din oficiu, la cerere sau la sesizarea administrației locului de deținere, încetarea de drept a măsurii preventive, dispunând, în cazul celui reținut sau arestat preventiv, punerea de îndată în libertate, dacă nu este reținut ori arestat în altă cauză.

   (3) Judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată se pronunță, prin încheiere motivată, asupra încetării de drept a măsurii preventive chiar și în lipsa inculpatului. Asistența juridică a inculpatului și participarea procurorului sunt obligatorii.

   (4) Persoanei față de care s-a dispus măsura preventivă, precum și tuturor instituțiilor cu atribuții în executarea măsurii li se comunică de îndată câte o copie de pe ordonanța sau încheierea prin care organul judiciar constată încetarea de drept a măsurii preventive.