Art. 2 Legea 156/2000

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 2 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 25.03.2019 – prezentrepublicare

   Abrogat.(1) Prezenta lege reglementează condițiile de funcționare, precum și procedura de înregistrare a persoanelor juridice care își desfășoară activitatea pe teritoriul României ca agenți de plasare a forței de muncă în străinătate.

   (2) Serviciile specializate de plasare a forței de muncă realizate pe teritoriul României de către un agent de plasare a forței de muncă în străinătate constau în informarea, consilierea și medierea cetățenilor români în vederea angajării acestora în străinătate.

   (3) Serviciile prevăzute la alin. (2) sunt furnizate de către agenții de plasare a forței de muncă înființați pe teritoriul României sau de către alți furnizori de servicii de plasare a forței de muncă stabiliți pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, altul decât România, sau al Spațiului Economic European, înregistrați în condițiile prevăzute de prezenta lege ori, după caz, supuși procedurii de notificare.

2. 05.03.2018 – 25.03.2019modificat prin Legea 232/2017

   Cetățenii români care lucrează în străinătate și cărora nu le sunt aplicabile prevederile prezentei legi beneficiază de măsuri speciale de protecție, stabilite prin legile române și străine sau prin tratate și convenții internaționale la care România este parte, dacă se află în următoarele situații:

   a) sunt angajații unor instituții publice străine care sunt organizate și funcționează pe teritoriul altui stat decât România;

   b) sunt angajații misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și reprezentanțelor comerciale române;

   c) sunt angajații unor organizații internaționale cu sediul pe teritoriul altui stat decât România;

   d) sunt angajații unor societăți comerciale, persoane juridice române sau străine, care efectuează activități de transport internațional.Abrogat.

3. 05.05.2009 – 05.03.2018republicare

   Cetățenii români care lucrează în străinătate și cărora nu le sunt aplicabile prevederile prezentei legi beneficiază de măsuri speciale de protecție, stabilite prin legile române și străine sau prin tratate și convenții internaționale la care România este parte, dacă se află în următoarele situații:

   a) sunt angajații unor instituții publice străine care sunt organizate și funcționează pe teritoriul altui stat decât România;

   b) sunt angajații misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și reprezentantelorreprezentanțelor comerciale române;

   c) sunt angajații unor organizații internaționale cu sediul pe teritoriul altui stat decât România;

   d) sunt angajații unor societăți comerciale, persoane juridice române sau străine, care efectuează activități de transport internațional.

4. 26.07.2000 – 05.05.2009text inițial

   Cetățenii români care lucrează în străinătate și cărora nu le sunt aplicabile prevederile prezentei legi beneficiază de măsuri speciale de protecție, stabilite prin legile române și străine sau prin tratate și convenții internaționale la care România este parte, dacă se află în următoarele situații:

   a) sunt angajații unor instituții publice străine care sunt organizate și funcționează pe teritoriul altui stat decât România;

   b) sunt angajații misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și reprezentantelor comerciale române;

   c) sunt angajații unor organizații internaționale cu sediul pe teritoriul altui stat decât România;

   d) sunt angajații unor societăți comerciale, persoane juridice române sau străine, care efectuează activități de transport internațional.