Art. 38 Legea 209/2019

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 38 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 05.03.2026 – prezentmodificat prin OUG 5/2026

   (1) Instituțiile de plată care prestează serviciile de plată prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. a)-f) trebuie să protejeze fondurile primite pentru executarea operațiunilor de plată de la utilizatorii serviciilor de plată, direct sau prin intermediul unui alt prestator de servicii de plată, prin una dintre următoarele metode:

   a) fondurile sunt evidențiate separat de fondurile destinate activităților desfășurate de instituția de plată, altele decât prestarea de servicii de platăplată, și, în cazul în care acestea sunt încă deținute de instituția de plată, respectiv nu au fost remise beneficiarului plății și nici transferate unui alt prestator de servicii de plată înainte de terminarea zilei lucrătoare ulterioare zilei în care au fost primite, fondurile se depun și se păstrează într-un cont separat deschis la o instituție de credit sau, în condițiile prevăzute la alin. (3), la Banca Națională a României sau se investesc în active lichide și de foarte bună calitate,active, sigure, lichide și cu risc scăzut, astfel cum sunt definite în reglementările emise de Banca Națională a României, până la remiterea către beneficiarul plății sau transferarea către alt prestator de servicii de plată;

   b) fondurile sunt asigurate în mod corespunzător printr-o poliță de asigurare sau de o altă garanție comparabilă furnizată de o societate de asigurări ori de o instituție de credit, care nu aparține grupului din care face parte instituția de plată respectivă, pentru o sumă echivalentă cu cea care ar fi trebuit să fie evidențiată și păstrată separat în absența poliței de asigurare sau a altei garanții comparabile, plătibilă în cazul în care instituția de plată nu poate să își îndeplinească obligațiile financiare.

   (2) Creditorii instituției de plată, alții decât utilizatorii de servicii de plată, nu pot obține indisponibilizarea prin măsuri asiguratorii și nu pot executa în nicio situație fondurile protejate potrivit alin. (1), inclusiv în caz de insolvență a instituției de plată.

   (3) Banca Națională a României decide dacă deschide conturi de protecție a fondurilor, în condițiile în care este încredințată că asigurarea accesului direct mai larg la conturile băncii menține stabilitatea financiară, promovează integritatea pieței și sprijină concurența și inovarea în serviciile de plată, fără a prezenta riscuri pentru reziliența sistemelor de plată, și nu induce riscuri sistemice.

   (4) În cazul în care Banca Națională a României decide să deschidă conturi de protecție a fondurilor, aceasta stabilește condițiile ce trebuie îndeplinite de solicitanți prin reglementări specifice emise de Banca Națională a României.

2. 08.11.2019 – 05.03.2026text inițial

   (1) Instituțiile de plată care prestează serviciile de plată prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. a)-f) trebuie să protejeze fondurile primite pentru executarea operațiunilor de plată de la utilizatorii serviciilor de plată, direct sau prin intermediul unui alt prestator de servicii de plată, prin una dintre următoarele metode:

   a) fondurile sunt evidențiate separat de fondurile destinate activităților desfășurate de instituția de plată, altele decât prestarea de servicii de plată și, în cazul în care acestea sunt încă deținute de instituția de plată, respectiv nu au fost remise beneficiarului plății și nici transferate unui alt prestator de servicii de plată înainte de terminarea zilei lucrătoare ulterioare zilei în care au fost primite, fondurile se depun și se păstrează într-un cont separat la o instituție de credit sau se investesc în active lichide și de foarte bună calitate, astfel cum sunt definite în reglementările emise de Banca Națională a României, până la remiterea către beneficiarul plății sau transferarea către alt prestator de servicii de plată;

   b) fondurile sunt asigurate în mod corespunzător printr-o poliță de asigurare sau de o altă garanție comparabilă furnizată de o societate de asigurări ori de o instituție de credit, care nu aparține grupului din care face parte instituția de plată respectivă, pentru o sumă echivalentă cu cea care ar fi trebuit să fie evidențiată și păstrată separat în absența poliței de asigurare sau a altei garanții comparabile, plătibilă în cazul în care instituția de plată nu poate să își îndeplinească obligațiile financiare.

   (2) Creditorii instituției de plată, alții decât utilizatorii de servicii de plată, nu pot obține indisponibilizarea prin măsuri asiguratorii și nu pot executa în nicio situație fondurile protejate potrivit alin. (1), inclusiv în caz de insolvență a instituției de plată.