Art. 24 Legea 211/2004

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 24 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 08.11.2024 – prezentmodificat prin Legea 272/2024

   (1) În cazul în care făptuitorul este cunoscut, compensația financiară poate fi acordată victimei dacă sunt întrunite următoarele condiții:

   a) victima a formulat cererea de compensație financiară în termen de un an,3 ani, după caz:

   1. de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care instanța penală a pronunțat condamnarea sau achitarea în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. b)-d) din Codul de procedură penală și a acordat despăgubiri civile ori încetarea procesului penal în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. f) și h) din Codul de procedură penală;

   2. de la data la care procurorul a dispus clasarea, în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. b), c), d), f) și h) din Codul de procedură penală;

   3. de la data la care renunțarea la urmărirea penală a fost confirmată de judecătorul de cameră preliminară.

   b) victima s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, cu excepția cazului în care s-a dispus clasarea potrivit dispozițiilor art. 315 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală;

   c) făptuitorul este insolvabil sau dispărut;abrogată;

   d) victima nu a obținut repararea integrală a prejudiciului suferit de la o societate de asigurare.

   (2) Dacă victima s-a aflat în imposibilitate de a formula cererea de compensație financiară, termenul de un an3 ani prevăzut la alin. (1) lit. a) se calculează de la data la care a încetat starea de imposibilitate.

   (3) În cazul în care instanța a dispus disjungerea acțiunii civile de acțiunea penală, termenul de un an3 ani prevăzut la alin. (1) lit. a) curge de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care a fost admisă acțiunea civilă.

   (4) Victimele care nu au împlinit vârsta de 18 ani și cele puse sub interdicție care beneficiază de consiliere judiciară sau de tutelă specială nu au obligația prevăzută la alin. (1) lit. b).

2. 01.02.2014 – 08.11.2024modificat prin Legea 255/2013

   (1) În cazul în care făptuitorul este cunoscut, compensația financiară poate fi acordată victimei dacă sunt întrunite următoarele condiții:

   a) victima a formulat cererea de compensație financiară în termen de un an, după caz:

   1. de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care instanța penală a pronunțat condamnarea sau achitarea în cazurile prevăzute la art. 10 alin. 1 lit. d) și e)16 alin. (1) lit. b)-d) din Codul de procedură penală și a acordat despăgubiri civile ori a pronunțat achitarea în cazul prevăzut la art. 10 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală sau încetarea procesului penal în cazurile prevăzute la art. 10 alin. 1 lit. g) și i^1 )16 alin. (1) lit. f) și h) din Codul de procedură penală;

   2. de la data la care procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penalăclasarea, în cazurile prevăzute la art. 10 alin. 1 lit. c), d) și e)16 alin. (1) lit. b), c), d), f) și h) din Codul de procedură penală sau a dispus încetarea urmăririi penale în cazul prevăzut la art. 10 alin. 1 lit. g) din Codul de procedură penală;

   3. de la data lapenală;

   b) victima s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, cu excepția cazului în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cazurile prevăzute la art. 10 alin. 1 lit. c), d), e) și g)clasarea potrivit dispozițiilor art. 315 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală;

   b) victima s-a constituit ca parte civilă în cadrul procesului penal, cu excepția cazului prevăzut la lit. a) pct. 3;

   c) făptuitorul este insolvabil sau dispărut;

   d) victima nu a obținut repararea integrală a prejudiciului suferit de la o societate de asigurare.

   (2) Dacă victima s-a aflat în imposibilitate de a formula cererea de compensație financiară, termenul de un an prevăzut la alin. (1) lit. a) se calculează de la data la care a încetat starea de imposibilitate.

   (3) În cazul în care instanța a dispus disjungerea acțiunii civile de acțiunea penală, termenul de un an prevăzut la alin. (1) lit. a) curge de la data rămânerii irevocabiledefinitive a hotărârii prin care a fost admisă acțiunea civilă.

   (4) Victimele care nu au împlinit vârsta de 18 ani și cele puse sub interdicție nu au obligația prevăzută la alin. (1) lit. b).

3. 27.05.2004 – 01.02.2014text inițial

   (1) În cazul în care făptuitorul este cunoscut, compensația financiară poate fi acordată victimei dacă sunt întrunite următoarele condiții:

   a) victima a formulat cererea de compensație financiară în termen de un an, după caz:

   1. de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care instanța penală a pronunțat condamnarea sau achitarea în cazurile prevăzute la art. 10 alin. 1 lit. d) și e) din Codul de procedură penală și a acordat despăgubiri civile ori a pronunțat achitarea în cazul prevăzut la art. 10 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală sau încetarea procesului penal în cazurile prevăzute la art. 10 alin. 1 lit. g) și i^1 ) din Codul de procedură penală;

   2. de la data la care procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală în cazurile prevăzute la art. 10 alin. 1 lit. c), d) și e) din Codul de procedură penală sau a dispus încetarea urmăririi penale în cazul prevăzut la art. 10 alin. 1 lit. g) din Codul de procedură penală;

   3. de la data la care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cazurile prevăzute la art. 10 alin. 1 lit. c), d), e) și g) din Codul de procedură penală;

   b) victima s-a constituit ca parte civilă în cadrul procesului penal, cu excepția cazului prevăzut la lit. a) pct. 3;

   c) făptuitorul este insolvabil sau dispărut;

   d) victima nu a obținut repararea integrală a prejudiciului suferit de la o societate de asigurare.

   (2) Dacă victima s-a aflat în imposibilitate de a formula cererea de compensație financiară, termenul de un an prevăzut la alin. (1) lit. a) se calculează de la data la care a încetat starea de imposibilitate.

   (3) În cazul în care instanța a dispus disjungerea acțiunii civile de acțiunea penală, termenul de un an prevăzut la alin. (1) lit. a) curge de la data rămânerii irevocabile a hotărârii prin care a fost admisă acțiunea civilă.

   (4) Victimele care nu au împlinit vârsta de 18 ani și cele puse sub interdicție nu au obligația prevăzută la alin. (1) lit. b).