Art. 45 Legea 273/2004

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 45 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 23.09.2016 – prezentrepublicare

   (1) Dacă pe durata perioadei de încredințare în vederea adopției direcția în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare constată neadaptarea copilului cu persoana sau familia adoptatoare ori existența oricăror alte motive de natură să împiedice finalizarea procedurii de adopție, sesizează de îndată instanța judecătorească, în vederea revocării sau, după caz, prelungirii măsurii încredințării.Încredințarea în vederea adopției nu este necesară în următoarele cazuri:

   a) pentru adopția persoanei care a dobândit capacitate deplină de exercițiu;

   b) pentru adopția copilului de către soțul părintelui firesc sau adoptiv;

   c) pentru adopția copilului pentru care a fost deschisă procedura adopției și acesta se află în plasament la unul dintre soții familiei adoptatoare sau la familia adoptatoare de cel puțin 6 luni;

   (2) Dispozițiile privind procedura de judecată a cererilor referitoare la încredințare se aplică în mod corespunzător și în cazul cererilor d) pentru adopția copilului de către tutorele său, dacă au trecut cel puțin 6 luni de la data instituirii tutelei.

   (2) În situațiile prevăzute la alin. (1). Hotărârea prin care instanța de fond dispune revocarea sau prelungirea încredințării este executorie de drept.(1) lit. a) și b) persoana sau familia care dorește să adopte va putea solicita în mod direct instanței judecătorești încuviințarea adopției, în condițiile prezentei legi.

2. 19.04.2012 – 23.09.2016republicare

   (1) Adopția internațională a copilului cu reședința obișnuită în România de către o persoană/familie cu reședința obișnuită în străinătate poate fi încuviințată numai pentru copiii care se află în evidența Oficiului și numai în următoarele situații:

   a) adoptatorul sau unul dintre soții familiei adoptatoare este rudă până la gradul al patrulea inclusiv cu copilul pentru care a fost încuviințată deschiderea procedurii adopției interne;

   b) adoptatorul sau unul dintre soții familiei adoptatoare este și cetățean român;

   c) adoptatorul este soț al părintelui firesc al copilului a cărui adopție se solicită.

   (2) Adopția prevăzută la alin. (1) lit. b) este permisă numai pentru copiii pentru care s-a admis cererea de deschidere a procedurii adopției interne și nu a putut fi identificat un adoptator sau o familie adoptatoare cu reședința obișnuită în România sau una dintre persoaneleDacă pe durata perioadei de încredințare în vederea adopției direcția în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare constată neadaptarea copilului cu persoana sau familia adoptatoare ori existența oricăror alte motive de natură să împiedice finalizarea procedurii de adopție, sesizează de îndată instanța judecătorească, în vederea revocării sau, după caz, prelungirii măsurii încredințării.

   (2) Dispozițiile privind procedura de judecată a cererilor referitoare la încredințare se aplică în mod corespunzător și în cazul cererilor prevăzute la alin. (1) lit. a), într-un termen de 2 ani de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești prin care s-a admis cererea de deschidere a procedurii adopției interne.*)(1). Hotărârea prin care instanța de fond dispune revocarea sau prelungirea încredințării este executorie de drept.

3. 07.04.2012 – 19.04.2012modificat prin Legea 233/2011

   (1) Adopția internațională a copilului care are domiciliul în România cu reședința obișnuită în România de către o persoană/familie cu reședința obișnuită în străinătate poate fi încuviințată numai în situația în care pentru copiii care se află în evidența Oficiului și numai în următoarele situații:

   a) adoptatorul sau unul dintre soții din familia adoptatoare care domiciliază în străinătate familiei adoptatoare este rudă până la gradul al III-leapatrulea inclusiv cu copilul pentru care a fost încuviințată deschiderea procedurii adopției interne.interne;

   b) adoptatorul sau unul dintre soții familiei adoptatoare este și cetățean român;

   c) adoptatorul este soț al părintelui firesc al copilului a cărui adopție se solicită.

   (2) Adopția prevăzută la alin. (1) lit. b) este permisă numai pentru copiii pentru care s-a admis cererea de deschidere a procedurii adopției interne și nu a putut fi identificat un adoptator sau o familie adoptatoare cu reședința obișnuită în România sau una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) lit. a), într-un termen de 2 ani de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești prin care s-a admis cererea de deschidere a procedurii adopției interne.*)

4. 19.11.2009 – 07.04.2012republicare

   (1) Cererile transmise Oficiului trebuie însoțite de următoarele documente:

   a) un raport întocmit de autoritățile competente din statul primitor, cuprinzând informații cu privire la identitatea persoanelor care doresc să adopte, capacitatea și aptitudinea lor de a adopta, situația lor personală, familială, materială și medicală, mediul social, motivele care îi determină să adopte un copil din România, precum și cu privire la copiii pe care ar putea să-i primească spre adopție; concluziile raportului vor fi susținute prin documentele eliberate de autoritățile competente din statul primitor;

   b) certificatele de naștere și căsătorie și actele de identitate ale persoanelor care doresc să adopte, în copie legalizată și însoțite de traducerea lor legalizată în limba română;

   c) cazierele judiciare ale persoanelor care doresc să adopte;

   d) raport medical întocmit separat pentru fiecare adoptator;

   e) actul din care să rezulte că există garanția că adoptatul are posibilitatea să între și să locuiască permanent în statul primitor.

   (2) Documentele prevăzute la alin. (1) lit. a), c), d) și e) vor fi prezentate în original și însoțite de traducerea legalizată în limba română.Adopția internațională a copilului care are domiciliul în România poate fi încuviințată numai în situația în care adoptatorul sau unul dintre soții din familia adoptatoare care domiciliază în străinătate este rudă până la gradul al III-lea inclusiv cu copilul pentru care a fost încuviințată deschiderea procedurii adopției interne.

5. 21.06.2004 – 19.11.2009text inițial

   (1) Cererile transmise Oficiului trebuie însoțite de următoarele documente:

   a) un raport întocmit de autoritățile competente din statul primitor, cuprinzând informații cu privire la identitatea persoanelor care doresc să adopte, capacitatea și aptitudinea lor de a adopta, situația lor personală, familială, materială și medicală, mediul social, motivele care îi determină să adopte un copil din România, precum și cu privire la copiii pe care ar putea să-i primească spre adopție; concluziile raportului vor fi susținute prin documentele eliberate de autoritățile competente din statul primitor;

   b) certificatele de naștere și căsătorie și actele de identitate ale persoanelor care doresc să adopte, în copie legalizată și însoțite de traducerea lor legalizată în limba română;

   c) cazierele judiciare ale persoanelor care doresc să adopte;

   d) raport medical întocmit separat pentru fiecare adoptator;

   e) actul din care să rezulte că există garanția că adoptatul are posibilitatea să între și să locuiască permanent în statul primitor.

   (2) Documentele prevăzute la alin. (1) lit. a), c), d) și e) vor fi prezentate în original și însoțite de traducerea legalizată în limba română.