Art. 2.520 Codul civil — Termenul de prescripție de un an. Cazuri

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 2.520 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 01.10.2011 – prezentrepublicare

   Termenul de prescripție de un an. Cazuri

   (1) Se prescrie în termen de un an dreptul la acțiune în cazul:

   1. ospătarilor profesioniștilor din alimentația publică sau hotelierilor, pentru serviciile pe care le prestează;

   2. profesorilor, institutorilor, maeștrilor și artiștilor, pentru lecțiile date cu ora, cu ziua sau cu luna;

   3. medicilor, moașelor, asistentelor și farmaciștilor, pentru vizite, operații sau medicamente;

   4. vânzătorilor cu amănuntul, pentru plata mărfurilor vândute și a furniturilor livrate;

   5. meșteșugarilor și artizanilor, pentru plata muncii lor;

   6. avocaților, împotriva clienților, pentru plata onorariilor și cheltuielilor. Termenul de prescripție se va calcula din ziua rămânerii definitive a hotărârii sau din aceea a împăcării părților ori a revocării mandatului. În afacerile neterminate nu se vor putea cere onorarii și cheltuieli mai vechi de 3 ani;cazul afacerilor neterminate, termenul de prescripție este de 3 ani de la data ultimei prestații efectuate;

   7. notarilor publici și executorilor judecătorești, în ceea ce privește plata sumelor ce le sunt datorate pentru actele funcției lor. Termenul prescripției se va socoti din ziua în care aceste sume au devenit exigibile;

   8. inginerilor, arhitecților, geodezilor, contabililor și altor liber-profesioniști, pentru plata sumelor ce li se cuvin. Termenul prescripției se va socoti din ziua când s-a terminat lucrarea.

   (2) În toate cazurile, continuarea lecțiilor, serviciilor, furniturilor, actelor sau lucrărilor nu întrerupe prescripția pentru sumele scadente.

2. 17.07.2009 – 01.10.2011text inițial

   Termenul de prescripție de un an. Cazuri

   (1) Se prescrie în termen de un an dreptul la acțiune în cazul:

   1. ospătarilor sau hotelierilor, pentru serviciile pe care le prestează;

   2. profesorilor, institutorilor, maeștrilor și artiștilor, pentru lecțiile date cu ora, cu ziua sau cu luna;

   3. medicilor, moașelor, asistentelor și farmaciștilor, pentru vizite, operații sau medicamente;

   4. vânzătorilor cu amănuntul, pentru plata mărfurilor vândute și a furniturilor livrate;

   5. meșteșugarilor și artizanilor, pentru plata muncii lor;

   6. avocaților, împotriva clienților, pentru plata onorariilor și cheltuielilor. Termenul de prescripție se va calcula din ziua rămânerii definitive a hotărârii sau din aceea a împăcării părților ori a revocării mandatului. În afacerile neterminate nu se vor putea cere onorarii și cheltuieli mai vechi de 3 ani;

   7. notarilor publici și executorilor judecătorești, în ceea ce privește plata sumelor ce le sunt datorate pentru actele funcției lor. Termenul prescripției se va socoti din ziua în care aceste sume au devenit exigibile;

   8. inginerilor, arhitecților, geodezilor, contabililor și altor liber-profesioniști, pentru plata sumelor ce li se cuvin. Termenul prescripției se va socoti din ziua când s-a terminat lucrarea.

   (2) În toate cazurile, continuarea lecțiilor, serviciilor, actelor sau lucrărilor nu întrerupe prescripția pentru sumele scadente.