Art. 2.578 Codul civil — Legea aplicabilă ocrotirii majorului

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 2.578 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 01.10.2011 – prezentrepublicare

   Legea aplicabilă ocrotirii majorului

   (1) Măsurile de ocrotire a persoanei cu capacitate deplină de exercițiu sunt supuse legii statului unde aceasta își are reședința obișnuită la data deschideriiinstituirii tutelei sau la data luării unei alte măsuri de ocrotire.

   (2) În mod excepțional, în măsura în care este necesar pentru ocrotirea persoanei fizice, autoritatea competentă poate să aplice sau să ia în considerare legea altui stat, cu care situația juridică prezintă cele mai strânse legături.

   (3) Legea prevăzută la alin. (1) cârmuieșteguvernează și existența, întinderea, modificarea și stingerea puterii de reprezentare încredințatăîncredințate de persoana cu capacitate deplină de exercițiu, pentru situația în care nu se va putea îngriji de interesele sale, din cauza alienației ori debilității mintale sau din alte cauze. Easale. Aceasta poate însă alege una dintre următoarele legi:

   a) legea națională;

   b) legea unei reședințe obișnuite anterioare;

   c) legea statului unde sunt situate bunurile, în ceea ce privește măsurile de ocrotire cu privire la bunuri.

   (4) Măsurile ce se iau cu privire la persoana ocrotită ori bunurile sale sunt supuse legii statului ale cărui autorități îndrumă și supraveghează exercitarea ocrotirii de către cei în drept.

2. 17.07.2009 – 01.10.2011text inițial

   Legea aplicabilă ocrotirii majorului

   (1) Măsurile de ocrotire a persoanei cu capacitate deplină de exercițiu sunt supuse legii statului unde aceasta are reședința obișnuită la data deschiderii tutelei sau la data luării unei alte măsuri de ocrotire.

   (2) În mod excepțional, în măsura în care este necesar pentru ocrotirea persoanei fizice, autoritatea competentă poate să aplice sau să ia în considerare legea altui stat, cu care situația juridică prezintă cele mai strânse legături.

   (3) Legea prevăzută la alin. (1) cârmuiește și existența, întinderea, modificarea și stingerea puterii de reprezentare încredințată de persoana cu capacitate deplină de exercițiu, pentru situația în care nu se va putea îngriji de interesele sale, din cauza alienației ori debilității mintale sau din alte cauze. Ea poate însă alege una dintre următoarele legi:

   a) legea națională;

   b) legea unei reședințe obișnuite anterioare;

   c) legea statului unde sunt situate bunurile, în ceea ce privește măsurile de ocrotire cu privire la bunuri.

   (4) Măsurile ce se iau cu privire la persoana ocrotită ori bunurile sale sunt supuse legii statului ale cărui autorități îndrumă și supraveghează exercitarea ocrotirii de către cei în drept.