Art. 260 Legea 297/2004

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 260 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 23.01.2020 – prezentmodificat prin Legea 243/2019

   (1) Auditorii financiari sunt obligați să raporteze, fără să vină în contradicție cu prevederile din Codul privind conduita etică și profesională și Standardele de Audit Financiar, în termen de 10 zile, orice fapt sau act în legătură cu activitatea entităților reglementate de care au luat cunoștință în exercitarea atribuțiilor lor specifice și care:

   a) constituie o încălcare semnificativă a actelor normative ce reglementează condițiile de autorizare și funcționare a entității reglementate auditate;

   b) este de natură să afecteze continuitatea activității entității reglementate auditate;

   c) poate conduce la o opinie de audit cu rezerve, imposibilitatea exprimării unei opinii sau a unei opinii contrare.

   (2) Auditorii financiari sunt obligați să raporteze, de îndată, C.N.V.M. orice fapt sau act, din cele prevăzute la alin. (1), de care au luat la cunoștință pe parcursul efectuării auditului, în legătură cu o entitate controlată de entitatea auditată, astfel cum se definește la art. 2 pct. 16 lit. b).

   (3) Auditorii financiari, la solicitarea scrisă a C.N.V.M., au obligația:

   a) să înainteze C.N.V.M. orice raport sau document ce a fost adus la cunoștința entității auditate;

   b) să înainteze C.N.V.M. o declarație care să indice motivele de încetare a contractului de audit, indiferent de natura acestora;

   e) să înainteze C.N.V.M. orice raport sau document cuprinzând observațiile care au fost aduse la cunoștința conducerii entității auditate.

   (4) Îndeplinirea cu bună-credință de către auditorul financiar a obligației de a informa C.N.V.M., în conformitate cu alin. (1) și (2), nu constituie o încălcare a obligației de păstrare a secretului profesional care revine acestuia potrivit legii/codului etic sau clauzelor contractuale, neputând atrage răspunderea auditorului financiar în cauză.Abrogat.

2. 28.06.2004 – 23.01.2020text inițial

   (1) Auditorii financiari sunt obligați să raporteze, fără să vină în contradicție cu prevederile din Codul privind conduita etică și profesională și Standardele de Audit Financiar, în termen de 10 zile, orice fapt sau act în legătură cu activitatea entităților reglementate de care au luat cunoștință în exercitarea atribuțiilor lor specifice și care:

   a) constituie o încălcare semnificativă a actelor normative ce reglementează condițiile de autorizare și funcționare a entității reglementate auditate;

   b) este de natură să afecteze continuitatea activității entității reglementate auditate;

   c) poate conduce la o opinie de audit cu rezerve, imposibilitatea exprimării unei opinii sau a unei opinii contrare.

   (2) Auditorii financiari sunt obligați să raporteze, de îndată, C.N.V.M. orice fapt sau act, din cele prevăzute la alin. (1), de care au luat la cunoștință pe parcursul efectuării auditului, în legătură cu o entitate controlată de entitatea auditată, astfel cum se definește la art. 2 pct. 16 lit. b).

   (3) Auditorii financiari, la solicitarea scrisă a C.N.V.M., au obligația:

   a) să înainteze C.N.V.M. orice raport sau document ce a fost adus la cunoștința entității auditate;

   b) să înainteze C.N.V.M. o declarație care să indice motivele de încetare a contractului de audit, indiferent de natura acestora;

   e) să înainteze C.N.V.M. orice raport sau document cuprinzând observațiile care au fost aduse la cunoștința conducerii entității auditate.

   (4) Îndeplinirea cu bună-credință de către auditorul financiar a obligației de a informa C.N.V.M., în conformitate cu alin. (1) și (2), nu constituie o încălcare a obligației de păstrare a secretului profesional care revine acestuia potrivit legii/codului etic sau clauzelor contractuale, neputând atrage răspunderea auditorului financiar în cauză.