Art. 100 Legea 302/2004 — Proceduri prealabile

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 100 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 27.05.2019 – prezentrepublicare

   Reținerea persoanei solicitateProceduri prealabile

   (1) Măsura reținerii persoanei solicitate poate fi luată de procuror numai după ascultarea acesteia în prezența apărătorului. Măsura reținerii se dispune prin ordonanță motivată și poate dura cel mult 24 de ore.

   (2) Persoanei reținute i se aduc, de îndată, la cunoștință, în limba pe care o înțelege, motivele reținerii și conținutul mandatului european de arestare. Atunci În termen de 48 de ore de la primirea unui mandat european de arestare, procurorul verifică dacă mandatul european de arestare este însoțit de o traducere în limba română ori în una dintre limbile engleză sau franceză. În cazul în care mandatul nu este tradus în niciuna dintre limbile de mai sus, parchetul solicită autorității judiciare emitente remiterea traducerii. Dacă mandatul european de arestare este tradus în limba engleză sau în limba franceză, procurorul competent dispune traducerea, în regim de urgență, a acestuia.

   (2) Procurorul verifică dacă mandatul european de arestare cuprinde informațiile prevăzute la art. 87 alin. (1). În cazul în care mandatul european de arestare nu cuprinde aceste informații sau este imprecis, precum și atunci când sunt incidente dispozițiile art. 9899 alin. (2) lit. i) pct. (iv) și a fost transmisă de autoritatea emitentă, procurorul dispune comunicarea (iv), procurorul solicită autorității emitente transmiterea, în termen de cel mult 10 zile, a informațiilor necesare sau, în copie, a hotărârii de condamnare date în lipsă, tradusă în limba pe care persoana condamnată o înțelege, după caz. Netransmiterea de către autoritatea judiciară emitentă a hotărârii de condamnare persoanei solicitate. Persoana solicitată va fi informată cu privire la efectele pe care le are, potrivit legii statului emitent, transmiterea hotărârii de condamnare.date în lipsă nu are niciun efect asupra reținerii persoanei solicitate și sesizării instanței potrivit art. 102 și 103.

   (3) Dacă mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute la art. 87 alin. (1) și este tradus potrivit dispozițiilor alin. (1), procurorul ia măsurile necesare pentru identificarea, căutarea, localizarea și prinderea persoanei solicitate. Dispozițiile art. 521-526 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător.

   (3) Persoanei reținute i se va comunica o copie a mandatului (4) În situația în care în urma verificărilor efectuate se constată că persoana solicitată se află în circumscripția teritorială a unui alt parchet, procurorul trimite de îndată mandatul european de arestare și traducerea acestuia. Această prevedere se va aplica și în parchetului competent și informează despre aceasta autoritatea judiciară emitentă și Ministerul Justiției.

   (5) În cazul în care procurorul competent primește un nou mandat european de arestare ulterior sesizării curții de apel competente în condițiile prevăzute la art. 102.

   (4) Persoana reținută poate solicita să fie încunoștințat despre măsura luată un membru de familie ori o altă persoană pe care o desemnează aceasta. Atât cererea, cât și încunoștințarea se consemnează într-un proces-verbal. În mod excepțional, dacă procurorul apreciază că acest lucru ar afecta executarea mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate sau, în cazul în care are cunoștință, a unor mandate europene de arestare emise împotriva altor participanți la săvârșirea infracțiunii, procurorul va putea refuza solicitarea.

   (5) În cazul în care persoana solicitată este minor, termenul prevăzut la alin. (1) se reduce la jumătate. În acest caz, reținerea poate fi prelungită, dacă se impune, prin ordonanță motivată, cel mult 8 ore.din verificările efectuate rezultă în mod neîndoielnic că persoana solicitată nu se află pe teritoriul României, procurorul dispune clasarea și informează despre aceasta autoritatea judiciară emitentă și Ministerul Justiției.

   (6) Dacă persoana solicitată face obiectul unor proceduri penale în curs, pentru aceleași fapte pentru care a fost emis mandatul european de arestare, procurorul transmite, spre informare, procurorului de caz sau instanței competente o copie a mandatului european de arestare, traducerea și, dacă este cazul, informațiile suplimentare comunicate de autoritatea judiciară emitentă, solicitându-i să aprecieze și să informeze de urgență dacă urmărirea penală sau judecata poate fi suspendată până la soluționarea cauzei de către autoritatea judiciară română de executare. Dispozițiile art. 312, 313 și, respectiv, ale art. 367 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător.

   (7) Dacă procedurile penale existente împotriva persoanei solicitate se referă la alte fapte decât cele pentru care a fost emis mandatul european de arestare, procurorul competent transmite, de asemenea, spre informare, procurorului de caz sau instanței competente o copie a mandatului european de arestare, traducerea și, dacă este cazul, informațiile suplimentare comunicate de autoritatea judiciară emitentă, solicitându-i să îl informeze de îndată care este stadiul procedurii.

   (6) În vederea reținerii persoanei solicitate, organul competent poate pătrunde în orice locuință în care se află persoana solicitată, fără consimțământul acesteia ori al persoanei căreia îi aparține sau folosește locuința, precum și în sediul oricărei persoane juridice, fără învoirea reprezentantului legal al acesteia.(8) Procedurile prealabile prevăzute la alin. (6) și (7) nu împiedică luarea măsurilor prevăzute la alin. (3).

   (9) În cazul în care predarea persoanei solicitate este condiționată de acordarea consimțământului unui alt stat membru ori al unui stat terț, luarea măsurilor pentru prinderea persoanei solicitate are loc la data primirii consimțământului statului respectiv.

   (10) Procedura prevăzută în prezentul articol nu este publică.

2. 26.12.2013 – 27.05.2019modificat prin Legea 300/2013

   Reținerea persoanei solicitate

   (1) Măsura reținerii persoanei solicitate poate fi luată de procuror numai după ascultarea acesteia în prezența apărătorului. Măsura reținerii se dispune prin ordonanță motivată și poate dura cel mult 24 de ore.

   (2) Persoanei reținute i se aduc, de îndată, la cunoștință, în limba pe care o înțelege, motivele reținerii și conținutul mandatului european de arestare. Atunci când sunt incidente dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. i) pct. (iv) și a fost transmisă de autoritatea emitentă, procurorul dispune comunicarea hotărârii de condamnare persoanei solicitate. Persoana solicitată va fi informată cu privire la efectele pe care le are, potrivit legii statului emitent, transmiterea hotărârii de condamnare.

   (3) Persoanei reținute i se va comunicăcomunica o copie a mandatului european de arestare și traducerea acestuia. Această prevedere se va aplica și în cazul în care procurorul competent primește un nou mandat european de arestare ulterior sesizării curții de apel competente în condițiile prevăzute la art. 102.

   (4) Persoana reținută poate solicita să fie încunoștințat despre măsura luată un membru de familie ori o altă persoană pe care o desemnează aceasta. Atât cererea, cât și încunoștințarea se consemnează într-un proces-verbal. În mod excepțional, dacă procurorul apreciază că acest lucru ar afecta executarea mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate sau, în cazul în care are cunoștință, a unor mandate europene de arestare emise împotriva altor participanți la săvârșirea infracțiunii, procurorul va putea refuza solicitarea.

   (5) În cazul în care persoana solicitată este minor, termenul prevăzut la alin. (1) se reduce la jumătate. În acest caz, reținerea poate fi prelungită, dacă se impune, prin ordonanță motivată, cel mult 8 ore.

   (6) În vederea reținerii persoanei solicitate, organul competent poate pătrunde în orice locuință în care se află persoana solicitată, fără consimțământul acesteia ori al persoanei căreia îi aparține sau folosește locuința, precum și în sediul oricărei persoane juridice, fără învoirea reprezentantului legal al acesteia.

3. 31.05.2011 – 26.12.2013republicare

   Regula specialitatiiReținerea persoanei solicitate

   (1) Consimțământul pentru urmărirea, judecarea, condamnarea sau deținerea unei persoane de către autoritățile române pentru alte fapte comise anterior predării acesteia în baza unui mandat european de arestare se prezumă că a fost dat de către acele state membre care au transmis o notificare în acest sens Secretariatului general al Consiliului Uniunii Europene, dacă autoritatea judiciară de executare nu dispune altfel prin hotărârea de predare.Măsura reținerii persoanei solicitate poate fi luată de procuror numai după ascultarea acesteia în prezența apărătorului. Măsura reținerii se dispune prin ordonanță motivată și poate dura cel mult 24 de ore.

   (2) Cu exceptia cazurilor mentionate la alin. (1) si (4), persoana predata autoritatilor romane nu va putea fi urmarita, judecata sau privata de libertate pentru o alta fapta anterioara predarii decat daca statul membru de executare o consimte. In acest scop, autoritatea judiciara romana emitenta va prezenta autoritatii judiciare de executare o cerere de autorizare, insotita de informatiile prevazute la art. 79 alin. (1).Persoanei reținute i se aduc, de îndată, la cunoștință, în limba pe care o înțelege, motivele reținerii și conținutul mandatului european de arestare.

   (3) În relația cu alte state membre decât cele prevăzute la alin. (1), consimțământul autorității judiciare române de executare este necesar. În acest sens, judecătorul competent se pronunță, prin încheiere definitivă, dată în camera de consiliu, fără citarea părților, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii, fără a aduce atingere garanțiilor la care se referă art. 87.Persoanei reținute i se va comunică o copie a mandatului european de arestare și traducerea acestuia. Această prevedere se va aplica și în cazul în care procurorul competent primește un nou mandat european de arestare ulterior sesizării curții de apel competente în condițiile prevăzute la art. 102.

   (4) Dispozitiile alineatelor anterioare nu se aplica atunci cand intervine una dintre urmatoarele circumstante:

   a) cand persoana urmarita a renuntat in mod expres in fata autoritatii judiciare de executare la regula specialitatii, inaintea predarii;

   b) cand persoana urmarita a renuntat, dupa predare, sa recurga la regula specialitatii in legatura cu anumite infractiuni anterioare predarii sale. Declaratia de renuntare la regula specialitatii se da in fata autoritatii judiciare competente a statului membru emitent, intocmindu-se un proces-verbal conform dreptului intern al acestuia. Persoana urmarita are dreptul de a fi asistata de un avocat. Renuntarea la regula specialitatii trebuie sa fie voluntara si in deplina cunostinta de cauza asupra consecintelor acesteia;

   c) cand, avand posibilitatea sa paraseasca teritoriul statului membru caruia i-a fost predata, persoana in cauza nu a facut acest lucru in termen de 45 de zile de la punerea sa definitiva in libertate sau s-a intors pe acest teritoriu dupa ce l-a parasit;

   d) cand infractiunea nu este sanctionata cu o pedeapsa privativa de libertate;

   e) cand la terminarea procesului penal nu se aplica o pedeapsa privativa de libertate sau o masura de siguranta.Persoana reținută poate solicita să fie încunoștințat despre măsura luată un membru de familie ori o altă persoană pe care o desemnează aceasta. Atât cererea, cât și încunoștințarea se consemnează într-un proces-verbal. În mod excepțional, dacă procurorul apreciază că acest lucru ar afecta executarea mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate sau, în cazul în care are cunoștință, a unor mandate europene de arestare emise împotriva altor participanți la săvârșirea infracțiunii, procurorul va putea refuza solicitarea.

   (5) În cazul în care persoana solicitată este minor, termenul prevăzut la alin. (1) se reduce la jumătate. În acest caz, reținerea poate fi prelungită, dacă se impune, prin ordonanță motivată, cel mult 8 ore.

   (6) În vederea reținerii persoanei solicitate, organul competent poate pătrunde în orice locuință în care se află persoana solicitată, fără consimțământul acesteia ori al persoanei căreia îi aparține sau folosește locuința, precum și în sediul oricărei persoane juridice, fără învoirea reprezentantului legal al acesteia.

4. 13.11.2008 – 31.05.2011modificat prin Legea 222/2008

   Regula specialitatii

   (1) Consimtamantul pentru urmarirea,Consimțământul pentru urmărirea, judecarea, condamnarea sau detinerea unei persoane deținerea unei persoane de către autoritățile române pentru alte fapte comise anterior predariipredării acesteia în baza unui mandat european de arestare se prezuma dacă statul membru de executare a notificat Secretariatul general al Consiliului Uniunii Europene în acest sens, cu excepția cazului în care autoritatea judiciara de executare prezumă că a fost dat de către acele state membre care au transmis o notificare în acest sens Secretariatului general al Consiliului Uniunii Europene, dacă autoritatea judiciară de executare nu dispune altfel prin hotărârea de predare.

   (2) Cu excepția cazurilor menționateexceptia cazurilor mentionate la alin. (1) șisi (4), persoana predata autorităților româneautoritatilor romane nu va putea fi urmarita, judecata sau privatăprivata de libertate pentru o alta fapta anterioara predarii decat dacădaca statul membru de executare o consimte. ÎnIn acest scop, autoritatea judiciara românăromana emitenta va prezenta autoritățiiautoritatii judiciare de executare o cerere de autorizare, însoțită de informațiile prevăzuteinsotita de informatiile prevazute la art. 79 alin. (1).

   (3) În situația în care România este statul membru de executare, statul membru emitent va trebui să solicite autorizarea la care se referă alin. (2), iar autoritatea judiciara română de executare va decide, relația cu alte state membre decât cele prevăzute la alin. (1), consimțământul autorității judiciare române de executare este necesar. În acest sens, judecătorul competent se pronunță, prin încheiere definitivă, dată în camera de consiliu, fără citarea părților, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii, dacă infractiunea care motiveaza cererea a fost motivul predarii în conformitate cu dispozitiile prezentei legi și fără a aduce atingere garantiilorgaranțiilor la care se referă art. 87.

   (4) Dispozitiile alineatelor anterioare nu se aplică atunci cândaplica atunci cand intervine una dintre urmatoarele circumstanțe:circumstante:

   a) cândcand persoana urmarita a renuntat în mod expres în fața autoritățiiin mod expres in fata autoritatii judiciare de executare la regula specialitatii, inaintea predarii;

   b) cândcand persoana urmarita a renuntat, dupădupa predare, sa recurga la regula specialitatii în legăturăin legatura cu anumite infractiuni anterioare predarii sale. Declaratia de renuntare la regula specialitatii se da în fața autoritățiiin fata autoritatii judiciare competente a statului membru emitent, intocmindu-se un proces-verbal conform dreptului intern al acestuia. Persoana urmarita are dreptul de a fi asistatăasistata de un avocat. Renuntarea la regula specialitatii trebuie să fie voluntara și în deplina cunoștințasa fie voluntara si in deplina cunostinta de cauza asupra consecintelor acesteia;

   c) când, având posibilitatea sa părăseascăcand, avand posibilitatea sa paraseasca teritoriul statului membru caruia i-a fost predata, persoana înin cauza nu a facut acest lucru înin termen de 45 de zile de la punerea sa definitivă îndefinitiva in libertate sau s-a intors pe acest teritoriu dupădupa ce l-a parasit;

   d) cândcand infractiunea nu este sanctionata cu o pedeapsăpedeapsa privativa de libertate;

   e) cândcand la terminarea procesului penal nu se aplică o pedeapsăaplica o pedeapsa privativa de libertate sau o măsura de siguranță.masura de siguranta.

5. 24.06.2006 – 13.11.2008modificat prin Legea 224/2006

   Regula specialitățiispecialitatii

   (1) Consimțământul sau autorizarea pentru judecarea sau executarea unei pedepse sau măsuri de siguranță, pentru orice infracțiune comisă înainte de predarea unei persoane, alta decât cea care a motivat această predare statului român, se prezumă cu condiția ca statul autorității judiciare de executare să fi informat Secretariatul GeneralConsimtamantul pentru urmarirea, judecarea, condamnarea sau detinerea unei persoane pentru alte fapte comise anterior predarii acesteia în baza unui mandat european de arestare se prezuma dacă statul membru de executare a notificat Secretariatul general al Consiliului Uniunii Europene despre dispoziția sa favorabilă în această privință,în acest sens, cu excepția cazului special în care autoritatea judiciară de executare declară contrariul în hotărârea sa judiciara de executare dispune altfel prin hotărârea de predare.

   (2) Dacă s-a formulat declarația prevăzută la alin. (1), persoana predatăCu excepția cazurilor menționate la alin. (1) și (4), persoana predata autorităților române nu va putea fi judecată urmarita, judecata sau privată de libertate pentru o altă infracțiune comisă înainte de predarea sa, cu excepția cazului în care statul de executare a mandatului autorizează acest lucru.alta fapta anterioara predarii decat dacă statul membru de executare o consimte. În acest scop, autoritatea judiciară emitentă română judiciara română emitenta va prezenta autorității judiciare de executare o cerere de autorizare, însoțită de informațiile prevăzute la art. 79 alin. (1).

   (3) În situația în care România este statul membru de executare, statul membru emitent va trebui să solicite autorizarea la care se referă alin. (2), iar autoritatea judiciarăjudiciara română de executare va decide, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii, dacă infracțiunea care motiveazăinfractiunea care motiveaza cererea a fost motivul predăriipredarii în conformitate cu dispozițiile prezentei legi,dispozitiile prezentei legi și fără a aduce atingere garanțiilorgarantiilor la care se referă art. 89.87.

   (4) DispozițiileDispozitiile alineatelor anterioare nu se aplică atunci când intervine una dintre următoareleurmatoarele circumstanțe:

   a) când persoana urmărită a renunțaturmarita a renuntat în mod expres în fața autorității judiciare de executare la regula specialității, înaintea predării;specialitatii, inaintea predarii;

   b) când persoana urmărită a renunțat, după predare, să recurgă la regula specialitățiiurmarita a renuntat, după predare, sa recurga la regula specialitatii în legătură cu anumite infracțiuni anterioare predării sale. Declarația de renunțare la regula specialității se dăinfractiuni anterioare predarii sale. Declaratia de renuntare la regula specialitatii se da în fața autorității judiciare competente a statului membru emitent, întocmindu-seintocmindu-se un proces-verbal conform dreptului intern al acestuia. Persoana urmărităurmarita are dreptul de a fi asistată de un avocat. Renunțarea la regula specialitățiiRenuntarea la regula specialitatii trebuie să fie voluntară și în deplină cunoștință de cauză asupra consecințelorvoluntara și în deplina cunoștința de cauza asupra consecintelor acesteia;

   c) când, având posibilitatea săsa părăsească teritoriul statului membru căruia i-a fost predată, persoana în cauză nu a făcutcaruia i-a fost predata, persoana în cauza nu a facut acest lucru în termen de 45 de zile de la punerea sa definitivă în libertate sau s-a întorsintors pe acest teritoriu după ce l-a părăsit;parasit;

   d) când infracțiunea nu este sancționatăinfractiunea nu este sanctionata cu o pedeapsă privativăprivativa de libertate;

   e) când la terminarea procesului penal nu se aplică o pedeapsă privativăprivativa de libertate sau o măsurămăsura de siguranță.

6. 28.06.2004 – 24.06.2006text inițial

   Regula specialității

   (1) Consimțământul sau autorizarea pentru judecarea sau executarea unei pedepse sau măsuri de siguranță, pentru orice infracțiune comisă înainte de predarea unei persoane, alta decât cea care a motivat această predare statului român, se prezumă cu condiția ca statul autorității judiciare de executare să fi informat Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene despre dispoziția sa favorabilă în această privință, cu excepția cazului special în care autoritatea judiciară de executare declară contrariul în hotărârea sa de predare.

   (2) Dacă s-a formulat declarația prevăzută la alin. (1), persoana predată autorităților române nu va putea fi judecată sau privată de libertate pentru o altă infracțiune comisă înainte de predarea sa, cu excepția cazului în care statul de executare a mandatului autorizează acest lucru. În acest scop, autoritatea judiciară emitentă română va prezenta autorității judiciare de executare o cerere de autorizare, însoțită de informațiile prevăzute la art. 79 alin. (1).

   (3) În situația în care România este statul de executare, statul emitent va trebui să solicite autorizarea la care se referă alin. (2), iar autoritatea judiciară română de executare va decide, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii, dacă infracțiunea care motivează cererea a fost motivul predării în conformitate cu dispozițiile prezentei legi, și fără a aduce atingere garanțiilor la care se referă art. 89.

   (4) Dispozițiile alineatelor anterioare nu se aplică atunci când intervine una dintre următoarele circumstanțe:

   a) când persoana urmărită a renunțat în mod expres în fața autorității judiciare de executare la regula specialității, înaintea predării;

   b) când persoana urmărită a renunțat, după predare, să recurgă la regula specialității în legătură cu anumite infracțiuni anterioare predării sale. Declarația de renunțare la regula specialității se dă în fața autorității judiciare competente a statului membru emitent, întocmindu-se un proces-verbal conform dreptului intern al acestuia. Persoana urmărită are dreptul de a fi asistată de un avocat. Renunțarea la regula specialității trebuie să fie voluntară și în deplină cunoștință de cauză asupra consecințelor acesteia;

   c) când, având posibilitatea să părăsească teritoriul statului membru căruia i-a fost predată, persoana în cauză nu a făcut acest lucru în termen de 45 de zile de la punerea sa definitivă în libertate sau s-a întors pe acest teritoriu după ce l-a părăsit;

   d) când infracțiunea nu este sancționată cu o pedeapsă privativă de libertate;

   e) când la terminarea procesului penal nu se aplică o pedeapsă privativă de libertate sau o măsură de siguranță.