Art. 130 Legea 302/2004 — Plângerea persoanei vătămate

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 130 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 27.05.2019 – prezentrepublicare

   Domeniul de aplicare și înțelesul unor termeni sau expresiiPlângerea persoanei vătămate

   (1) Prezentul titlu se aplică în relația cu statele terțe, în domeniul recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești și ordonanțelor penale, în conformitate cu normele cuprinse în tratatele internaționale la care România este parte, iar, în absența acestora, pe bază de reciprocitate. Dispozițiile prezentului titlu se aplică deopotrivă, în completare, situațiilor nereglementate prin tratatele internaționale. Dispozițiile capitolului III se aplică și în relația cu stateleÎn cazul unei fapte săvârșite în afara teritoriului României, plângerea depusă la organul judiciar român de către persoana vătămată, rezident în România, se transmite direct sau, în cazul statelor care nu sunt membre ale Uniunii Europene, dacă nu contravin dispozițiilor speciale.

   (2) În sensul prezentului titlu, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație:

   a) decădere - orice privare sau suspendare a unui drept, orice interdicție sau incapacitate;

   b) act judiciar - actul care emană de la o autoritate judiciară competentă;

   c) ordonanță penală străină - oricare dintre hotărârileprin intermediul autorităților centrale prevăzute la art. 1 lit. g) din Convenția Europeană privind valoarea internațională a hotărârilor represive, adoptată la Haga la 28 mai 1970, ratificată prin Ordonanța Guvernului nr. 90/1999, aprobată prin Legea nr. 35/2000, sau prevăzute în tratatele bilaterale încheiate de România ori stabilite pe bază de reciprocitate;

   d) stat terț - statul care nu este membru al Uniunii Europene.10, autorităților străine competente ale statului pe teritoriul căruia a fost săvârșită fapta, în afară de cazul în care competența este exercitată de statul român.

   (2) Dispozițiile art. 125-129 nu sunt aplicabile în acest caz.

2. 26.12.2013 – 27.05.2019modificat prin Legea 300/2013

   Hotărârea penală străină și actul judiciar străinDomeniul de aplicare și înțelesul unor termeni sau expresii

   (1) În sensul prezentului capitol, prin hotărâre penală străină se înțelege o hotărâre pronunțată de instanța competentă a unui alt stat.Prezentul titlu se aplică în relația cu statele terțe, în domeniul recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești și ordonanțelor penale, în conformitate cu normele cuprinse în tratatele internaționale la care România este parte, iar, în absența acestora, pe bază de reciprocitate. Dispozițiile prezentului titlu se aplică deopotrivă, în completare, situațiilor nereglementate prin tratatele internaționale. Dispozițiile capitolului III se aplică și în relația cu statele membre ale Uniunii Europene, dacă nu contravin dispozițiilor speciale.

   (2) În sensul prezentului capitol, prin act judiciar străin se înțelege un act judiciar titlu, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație:

   a) decădere - orice privare sau suspendare a unui drept, orice interdicție sau incapacitate;

   b) act judiciar - actul care emană de la o autoritate judiciară străină competentă.

   (3) Competența instanței sau autorității judiciare străine se verifică prin intermediul Ministerului Justiției.competentă;

   c) ordonanță penală străină - oricare dintre hotărârile prevăzute la art. 1 lit. g) din Convenția Europeană privind valoarea internațională a hotărârilor represive, adoptată la Haga la 28 mai 1970, ratificată prin Ordonanța Guvernului nr. 90/1999, aprobată prin Legea nr. 35/2000, sau prevăzute în tratatele bilaterale încheiate de România ori stabilite pe bază de reciprocitate;

   d) stat terț - statul care nu este membru al Uniunii Europene.

3. 31.05.2011 – 26.12.2013republicare

   Cereri si raspunsuri

   (1) Cererea de transferare, precum si raspunsul la aceasta trebuie formulate in scris.

   (2) Cererea se adreseaza de catre autoritatea competenta a statului solicitant autoritatii competente a statului solicitat. Raspunsul se comunica pe aceeasi cale.Hotărârea penală străină și actul judiciar străin

   (1) În sensul prezentului capitol, prin hotărâre penală străină se înțelege o hotărâre pronunțată de instanța competentă a unui alt stat.

   (3) Autoritatea competenta potrivit alin. (2) este, in cazul statului roman, Ministerul Justitiei, iar in cazul statului strain, in intelesul prezentei legi, autoritatea centrala competenta.

   (4) Statul roman solicitat va informa statul strain solicitant, in cel mai scurt termen, asupra hotararii sale privind acceptarea sau refuzul transferarii solicitate.(2) În sensul prezentului capitol, prin act judiciar străin se înțelege un act judiciar care emană de la o autoritate judiciară străină competentă.

   (3) Competența instanței sau autorității judiciare străine se verifică prin intermediul Ministerului Justiției.

4. 13.11.2008 – 31.05.2011formă consolidată

   Cereri șisi raspunsuri

   (1) Cererea de transferare, precum și răspunsulsi raspunsul la aceasta trebuie formulate înin scris.

   (2) Cererea se adreseaza de către autoritatea competentăcatre autoritatea competenta a statului solicitant autoritățiiautoritatii competente a statului solicitat. Răspunsul se comunicăRaspunsul se comunica pe aceeasi cale.

   (3) Autoritatea competențacompetenta potrivit alin. (2) este, în cazul statului român, Ministerul Justiției, iar înin cazul statului roman, Ministerul Justitiei, iar in cazul statului strain, în înțelesulin intelesul prezentei legi, autoritatea centrala competența.competenta.

   (4) Statul românroman solicitat va informa statul strain solicitant, înin cel mai scurt termen, asupra hotărâriihotararii sale privind acceptarea sau refuzul transferarii solicitate.

5. 28.06.2004 – 13.11.2008text inițial

   Cereri și raspunsuri

   (1) Cererea de transferare, precum și răspunsul la aceasta trebuie formulate în scris.

   (2) Cererea se adreseaza de către autoritatea competentă a statului solicitant autorității competente a statului solicitat. Răspunsul se comunică pe aceeasi cale.

   (3) Autoritatea competența potrivit alin. (2) este, în cazul statului român, Ministerul Justiției, iar în cazul statului strain, în înțelesul prezentei legi, autoritatea centrala competența.

   (4) Statul român solicitat va informa statul strain solicitant, în cel mai scurt termen, asupra hotărârii sale privind acceptarea sau refuzul transferarii solicitate.