Art. 185 Legea 302/2004 — Competența autorităților române

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 185 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 27.05.2019 – prezentrepublicare

   Identificarea produselor și instrumentelor infracțiuniiCompetența autorităților române

   (1) În vederea strângerii datelor legate de existența, locația, natura, statutul juridic, valoarea sau circulația produselor sau instrumentelor provenite din săvârșirea infracțiunii sau a altor bunuri care au legătură cu infracțiunea care face obiectul activității de cercetare și urmărire penală, judecată sau executare, organul de cercetare penală, procurorul sau instanța de judecată poate solicita autorităților din alte state date și informații în acest sens.

   (2) Asistența solicitată de oficiile de recuperare a creanțelor sau alte autorități cu atribuții similare din statele membre ale Uniunii Europene se realizează potrivit procedurii prevăzute de legea prin care este desemnată autoritatea națională drept oficiu național pentru recuperarea creanțelor în domeniul urmăririi și identificării bunurilor provenite din săvârșirea de infracțiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracțiunile.

   (3) În activitatea sa, autoritatea prevăzută la alin. (2) prelucrează și transmite altor oficii de recuperare a creanțelor sau autorități cu atribuții similare date și informații referitoare la persoane fizice identificate sau identificabile, cu respectarea prevederilor legale privind prelucrarea datelor cu caracter personal.Atunci când România este stat de executare, competența primirii certificatelor și a actelor prin care s-au dispus măsurile de supraveghere emise de alte state membre ale Uniunii Europene aparține, în faza de urmărire penală, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar, în faza de judecată, Ministerului Justiției, prin direcția de specialitate.

   (2) Competența recunoașterii și punerii în executare a actului prin care s-a dispus măsura de supraveghere aparține, după caz, parchetului de pe lângă tribunalul sau tribunalului în a cărui circumscripție persoana supravegheată are reședința legală obișnuită. În cazul persoanei care nu are reședința pe teritoriul României, competența aparține Parchetului de pe lângă Tribunalul București sau Tribunalului București, după caz.

   (3) Atunci când România este stat de executare, supravegherea respectării obligațiilor stabilite de statul emitent revine autorităților române competente și este guvernată de legea română.

   (4) Comunicările, consultările, schimbul de informații, solicitările și notificările ocazionate inclusiv de luarea, modificarea, înlocuirea sau încetarea unei măsuri de supraveghere ori de supravegherea respectării obligațiilor dispuse de organele judiciare române sau, atunci când România este stat de executare, de cele ale statului emitent, se realizează direct sau, atunci când contactul direct nu este posibil, prin intermediul autorităților centrale.

2. 27.12.2015 – 27.05.2019modificat prin Legea 318/2015

   Identificarea produselor și instrumentelor infracțiunii

   (1) În vederea strângerii datelor legate de existența, locația, natura, statutul juridic, valoarea sau circulația produselor sau instrumentelor provenite din săvârșirea infracțiunii sau a altor bunuri care au legătură cu infracțiunea care face obiectul activității de cercetare și urmărire penală, judecată sau executare, organul de cercetare penală, procurorul sau instanța de judecată poate solicita autorităților din alte state date și informații în acest sens.

   (2) Asistența solicitată de oficiile de recuperare a creanțelor sau alte autorități cu atribuții similare din statele membre ale Uniunii Europene se realizează potrivit procedurii prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 322011 privind desemnarea Biroului pentru prevenirea criminalității și de cooperare cu oficiile de recuperare a creanțelor din statele membre ale Uniunii Europene din cadrul Ministerului Justiției, în calitate delegea prin care este desemnată autoritatea națională drept oficiu național pentru recuperarea creanțelor în domeniul urmăririi și identificării produselorbunurilor provenite din săvârșirea de infracțiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracțiunile.

   (3) În activitatea sa, autoritatea prevăzută la alin. (2) prelucrează și transmite altor oficii de recuperare a creanțelor sau autorități cu atribuții similare date și informații referitoare la persoane fizice identificate sau identificabile, cu respectarea prevederilor legale privind prelucrarea datelor cu caracter personal.

3. 26.12.2013 – 27.12.2015modificat prin Legea 300/2013

   ConfiscareaIdentificarea produselor și instrumentelor infracțiunii

   Bunurile (1) În vederea strângerii datelor legate de existența, locația, natura, statutul juridic, valoarea sau circulația produselor sau instrumentelor provenite din săvârșirea infracțiunii care face obiectul cererii de comisie rogatorie vor fi confiscate potrivit prevederilor legislației în vigoare.sau a altor bunuri care au legătură cu infracțiunea care face obiectul activității de cercetare și urmărire penală, judecată sau executare, organul de cercetare penală, procurorul sau instanța de judecată poate solicita autorităților din alte state date și informații în acest sens.

   (2) Asistența solicitată de oficiile de recuperare a creanțelor sau alte autorități cu atribuții similare din statele membre ale Uniunii Europene se realizează potrivit procedurii prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 322011 privind desemnarea Biroului pentru prevenirea criminalității și de cooperare cu oficiile de recuperare a creanțelor din statele membre ale Uniunii Europene din cadrul Ministerului Justiției, în calitate de oficiu național pentru recuperarea creanțelor în domeniul urmăririi și identificării produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracțiunile.

   (3) În activitatea sa, autoritatea prevăzută la alin. (2) prelucrează și transmite altor oficii de recuperare a creanțelor sau autorități cu atribuții similare date și informații referitoare la persoane fizice identificate sau identificabile, cu respectarea prevederilor legale privind prelucrarea datelor cu caracter personal.

4. 31.05.2011 – 26.12.2013republicare

   Comunicarea si dovada comunicarii

   (1) Comunicarea actelor de procedura poate fi efectuata prin simpla lor transmitere catre destinatar. Daca statul solicitant o cere in mod expres, statul roman va efectua comunicarea in una dintre formele prevazute de legislatia romana pentru inmanari analoage sau intr-o forma speciala compatibila cu aceasta legislatie.Confiscarea

   (2) Dovada comunicarii se face printr-un document datat si semnat de destinatar sau printr-o declaratie a autoritatii judiciare romane solicitate, constatand faptul comunicarii, forma si data efectuarii comunicarii. Actul sau declaratia se transmite de indata statului solicitant. La cererea acestuia din urma, statul roman va preciza daca notificarea a fost facuta in conformitate cu legea romana. In cazul in care comunicarea nu s-a putut face, statul roman instiinteaza de indata statul solicitant despre motivul necomunicarii.Bunurile provenite din săvârșirea infracțiunii care face obiectul cererii de comisie rogatorie vor fi confiscate potrivit prevederilor legislației în vigoare.

5. 13.11.2008 – 31.05.2011formă consolidată

   Comunicarea șisi dovada comunicarii

   (1) Comunicarea actelor de procedura poate fi efectuata prin simpla lor transmitere către destinatar. Dacăcatre destinatar. Daca statul solicitant o cere înin mod expres, statul românroman va efectua comunicarea înin una dintre formele prevăzute de legislatia românăprevazute de legislatia romana pentru inmanari analoage sau intr-o formăforma speciala compatibila cu aceasta legislatie.

   (2) Dovada comunicarii se face printr-un document datat șisi semnat de destinatar sau printr-o declaratie a autorității judiciare româneautoritatii judiciare romane solicitate, constatand faptul comunicarii, forma și data efectuăriisi data efectuarii comunicarii. Actul sau declaratia se transmite de îndatăindata statului solicitant. La cererea acestuia din urma, statul român va preciza dacăroman va preciza daca notificarea a fost facuta înin conformitate cu legea română. În cazul înromana. In cazul in care comunicarea nu s-a putut face, statul român instiinteaza de îndatăroman instiinteaza de indata statul solicitant despre motivul necomunicarii.

6. 24.06.2006 – 13.11.2008modificat prin Legea 224/2006

   Comunicarea de înscrisuri și dateși dovada comunicarii

   (1) Statutul român comunică, în măsura în care autoritățile judiciare române pot ele însele să le obțină într-un asemenea caz, extrasele de pe cazierul judiciar și orice date referitoare la acesta, care îi vor fi cerute, pentru o cauză penală, de autoritățile judiciare ale statului străin solicitant.Comunicarea actelor de procedura poate fi efectuata prin simpla lor transmitere către destinatar. Dacă statul solicitant o cere în mod expres, statul român va efectua comunicarea în una dintre formele prevăzute de legislatia română pentru inmanari analoage sau intr-o formă speciala compatibila cu aceasta legislatie.

   (2) În alte cazuri, altele decât cele prevăzute la alin. (1), se va da curs unei asemenea cereri, în condițiile prevăzute de legea română.Dovada comunicarii se face printr-un document datat și semnat de destinatar sau printr-o declaratie a autorității judiciare române solicitate, constatand faptul comunicarii, forma și data efectuării comunicarii. Actul sau declaratia se transmite de îndată statului solicitant. La cererea acestuia din urma, statul român va preciza dacă notificarea a fost facuta în conformitate cu legea română. În cazul în care comunicarea nu s-a putut face, statul român instiinteaza de îndată statul solicitant despre motivul necomunicarii.

7. 28.06.2004 – 24.06.2006text inițial

   Comunicarea de înscrisuri și date

   (1) Statutul român comunică, în măsura în care autoritățile judiciare române pot ele însele să le obțină într-un asemenea caz, extrasele de pe cazierul judiciar și orice date referitoare la acesta, care îi vor fi cerute, pentru o cauză penală, de autoritățile judiciare ale statului străin solicitant.

   (2) În alte cazuri, altele decât cele prevăzute la alin. (1), se va da curs unei asemenea cereri, în condițiile prevăzute de legea română.