Art. 26 Legea 302/2004 — Gravitatea pedepsei

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 26 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 31.05.2011 – prezentrepublicare

   Dubla incriminareGravitatea pedepsei

   (1) Extradarea poate fi admisa numai daca fapta pentru care este invinuita sau a fost condamnata persoana a carei extradare se solicita este prevazuta ca infractiune atat de legea statului solicitant, cat si de legea romana.

   (2) Prin derogare de la dispozitiile alin. (1), extradarea poate fi acordata si daca fapta respectiva nu este prevazuta de legea romana, daca pentru aceasta fapta este exclusa cerinta dublei incriminari printr-o conventie internationala la care Romania este parte.

   (3) Diferentele existente intre calificarea juridica si denumirea data aceleiasi infractiuni de legile celor doua state nu prezinta relevanta, daca prin conventie internationala sau, in lipsa acesteia, prin declaratie de reciprocitate nu se prevede altfel.Extrădarea este acordată de România, în vederea urmăririi penale sau a judecății, pentru fapte a căror săvârșire atrage potrivit legislației statului solicitant și legii române o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin un an, iar în vederea executării unei pedepse, numai dacă aceasta este de cel puțin 4 luni.

2. 13.11.2008 – 31.05.2011formă consolidată

   Dubla incriminare

   (1) Extradarea poate fi admisa numai dacădaca fapta pentru care este invinuita sau a fost condamnata persoana a carei extradare se solicita este prevăzută ca infractiune atâtprevazuta ca infractiune atat de legea statului solicitant, cat și de legea română.si de legea romana.

   (2) Prin derogare de la dispozitiile alin. (1), extradarea poate fi acordată și dacăacordata si daca fapta respectiva nu este prevăzută de legea română, dacăprevazuta de legea romana, daca pentru aceasta fapta este exclusa cerințacerinta dublei incriminari printr-o convențieconventie internationala la care RomâniaRomania este parte.

   (3) Diferentele existente între calificarea juridica șiintre calificarea juridica si denumirea data aceleiasi infractiuni de legile celor douădoua state nu prezinta relevanta, dacă prin convenție internationala sau, îndaca prin conventie internationala sau, in lipsa acesteia, prin declaratie de reciprocitate nu se prevede altfel.

3. 24.06.2006 – 13.11.2008formă consolidată

   Dubla incriminare

   (1) Extrădarea poate fi admisăExtradarea poate fi admisa numai dacă fapta pentru care este învinuităinvinuita sau a fost condamnată persoana a cărei extrădare se solicităcondamnata persoana a carei extradare se solicita este prevăzută ca infracțiuneinfractiune atât de legea statului solicitant, câtcat și de legea română.

   (2) Prin derogare de la dispozițiile alin. (1), extrădareadispozitiile alin. (1), extradarea poate fi acordată și dacă fapta respectivărespectiva nu este prevăzută de legea română, dacă pentru această faptă este exclusă cerința dublei incriminări printr-o convenție internaționalăaceasta fapta este exclusa cerința dublei incriminari printr-o convenție internationala la care România este parte.

   (3) DiferențeleDiferentele existente între calificarea juridică și denumirea dată aceleiași infracțiunijuridica și denumirea data aceleiasi infractiuni de legile celor două state nu prezintă relevanță,prezinta relevanta, dacă prin convenție internaționalăinternationala sau, în lipsa acesteia, prin declarațiedeclaratie de reciprocitate nu se prevede altfel.

4. 28.06.2004 – 24.06.2006text inițial

   Dubla incriminare

   (1) Extrădarea poate fi admisă numai dacă fapta pentru care este învinuită sau a fost condamnată persoana a cărei extrădare se solicită este prevăzută ca infracțiune atât de legea statului solicitant, cât și de legea română.

   (2) Prin derogare de la dispozițiile alin. (1), extrădarea poate fi acordată și dacă fapta respectivă nu este prevăzută de legea română, dacă pentru această faptă este exclusă cerința dublei incriminări printr-o convenție internațională la care România este parte.

   (3) Diferențele existente între calificarea juridică și denumirea dată aceleiași infracțiuni de legile celor două state nu prezintă relevanță, dacă prin convenție internațională sau, în lipsa acesteia, prin declarație de reciprocitate nu se prevede altfel.