Art. 41 Legea 302/2004 — Reprezentarea statului solicitant

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 41 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 31.05.2011 – prezentrepublicare

   Concursul de cereriReprezentarea statului solicitant

   (1) Daca extradarea este ceruta de mai multe state fie pentru aceeasi fapta, fie pentru fapte diferite, statul roman hotaraste, tinand seama de toate imprejurarile si, in mod deosebit, de gravitatea si de locul savarsirii infractiunilor, de data depunerii cererilor respective, de cetatenia persoanei extradabile, de existenta reciprocitatii de extradare in raport cu statul roman si de posibilitatea unei extradari ulterioare catre alt stat solicitant.

   (1^1) În situația prevăzută la alin. (1), Ministerul Justiției stabilește, dacă este cazul, cărui stat solicitant îi va fi predată persoana extrădată, potrivit obligațiilor internaționale asumate de România prin tratatele internaționale în materie la care este parte sau care decurg din statutul de membru al Uniunii Europene, ținând seama de hotărârile judecătorești definitive cu privire la fiecare dintre cererile de extrădare, precum și de criteriile prevăzute la alin. (1).În procedura de extrădare pasivă, statul solicitant este reprezentat de autoritatea centrală și de Ministerul Public din România. La cererea expresă a statului solicitant, reprezentanți ai acestuia pot participa, cu aprobarea instanței competente, la soluționarea cererii de extrădare.

   (2) Despre existenta concursului de cereri Ministerul Justitiei va instiinta de urgenta autoritatile competente ale statelor solicitante.Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul procedurii de extrădare activă.

2. 13.11.2008 – 31.05.2011modificat prin Legea 222/2008

   Concursul de cereri

   (1) DacăDaca extradarea este ceruta de mai multe state fie pentru aceeasi fapta, fie pentru fapte diferite, statul român hotaraste, ținândroman hotaraste, tinand seama de toate imprejurarile și, însi, in mod deosebit, de gravitatea șisi de locul savarsirii infracțiunilor,infractiunilor, de data depunerii cererilor respective, de cetatenia persoanei extradabile, de existenta reciprocitatii de extradare înin raport cu statul român șiroman si de posibilitatea unei extradari ulterioare cătrecatre alt stat solicitant.

   (1^1) În situația prevăzută la alin. (1), Ministerul Justiției stabilește, dacă este cazul, cărui stat solicitant îi va fi predată persoana extrădată, potrivit obligațiilor internaționale asumate de România prin tratatele internaționale în materie la care este parte sau care decurg din statutul de membru al Uniunii Europene, ținând seama de hotărârile judecătorești definitive cu privire la fiecare dintre cererile de extrădare, precum și de criteriile prevăzute la alin. (1).

   (2) Despre existenta concursului de cereri Ministerul JustițieiJustitiei va instiinta de urgenta autoritățileautoritatile competente ale statelor solicitante.

3. 24.06.2006 – 13.11.2008modificat prin Legea 224/2006

   Procedura de extrădare din RomâniaConcursul de cereri

   (1) Extrădarea din România se hotărăște de justiție.

   (2) Procedura de extrădare pasivă are un caracter urgent și se desfășoară și în timpul vacanței judecătorești.

   (3) Procedura de extrădare pasivă cuprinde o etapă administrativă și una judiciară.

   (4) Etapa administrativă se referă, în esență, la îndeplinirea de către Ministerul Justiției, prin compartimentul de specialitate, a următoarelor activități:

   a) primirea cererii de extrădare;

   b) examinarea cererii de extrădare și a actelor anexate acesteia din punctul de vedere al regularității internaționale, în condițiile prevăzute la art. 39;

   c) transmiterea cererii de extrădare și a actelor anexate acesteia procurorului general competent, în condițiile prevăzute la art. 42;

   d) restituirea motivată a cererii de extrădare și a actelor anexate acesteia, în cazurile prevăzute la art. 39 alin. (1) lit. a) și b);

   e) punerea în executare, în colaborare cu Ministerul Administrației și Internelor, a hotărârii definitive prin care s-a dispus extrădarea;

   f) comunicarea către autoritatea centrală a statului solicitant a soluției de respingere a cererii de extrădare sau a cererii de arestare preventivă în vederea extrădării, pronunțată de autoritatea judiciară competentă.Dacă extradarea este ceruta de mai multe state fie pentru aceeasi fapta, fie pentru fapte diferite, statul român hotaraste, ținând seama de toate imprejurarile și, în mod deosebit, de gravitatea și de locul savarsirii infracțiunilor, de data depunerii cererilor respective, de cetatenia persoanei extradabile, de existenta reciprocitatii de extradare în raport cu statul român și de posibilitatea unei extradari ulterioare către alt stat solicitant.

   (5) Etapa judiciară este cuprinsă între momentul primirii cererii de extrădare sau a cererii de arestare provizorie în vederea extrădării de către procurorul general competent și momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești asupra cererii de extrădare.(2) Despre existenta concursului de cereri Ministerul Justiției va instiinta de urgenta autoritățile competente ale statelor solicitante.

4. 28.06.2004 – 24.06.2006text inițial

   Procedura de extrădare din România

   (1) Extrădarea din România se hotărăște de justiție.

   (2) Procedura de extrădare pasivă are un caracter urgent și se desfășoară și în timpul vacanței judecătorești.

   (3) Procedura de extrădare pasivă cuprinde o etapă administrativă și una judiciară.

   (4) Etapa administrativă se referă, în esență, la îndeplinirea de către Ministerul Justiției, prin compartimentul de specialitate, a următoarelor activități:

   a) primirea cererii de extrădare;

   b) examinarea cererii de extrădare și a actelor anexate acesteia din punctul de vedere al regularității internaționale, în condițiile prevăzute la art. 39;

   c) transmiterea cererii de extrădare și a actelor anexate acesteia procurorului general competent, în condițiile prevăzute la art. 42;

   d) restituirea motivată a cererii de extrădare și a actelor anexate acesteia, în cazurile prevăzute la art. 39 alin. (1) lit. a) și b);

   e) punerea în executare, în colaborare cu Ministerul Administrației și Internelor, a hotărârii definitive prin care s-a dispus extrădarea;

   f) comunicarea către autoritatea centrală a statului solicitant a soluției de respingere a cererii de extrădare sau a cererii de arestare preventivă în vederea extrădării, pronunțată de autoritatea judiciară competentă.

   (5) Etapa judiciară este cuprinsă între momentul primirii cererii de extrădare sau a cererii de arestare provizorie în vederea extrădării de către procurorul general competent și momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești asupra cererii de extrădare.