Art. 90 Legea 36/1995

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 90 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 19.03.2018 – prezentrepublicare

   (1) Pentru autentificarea unui înscris, notarul public verifică și stabilește, în prealabil, identitatea părților, în condițiile art. 84.

   (2) Părțile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procură specială autentică, cu excepțiile prevăzute de lege. În această situație, notarul public este obligat să verifice în Registrul național notarial de evidență a procurilor și revocărilor acestora, iar în cazul constatării revocării acesteia va respinge cererea de autentificare.Înscrisul autentic notarial este cel întocmit sau, după caz, primit și autentificat de către notarul public ori de către personalul misiunilor diplomatice și al oficiilor consulare, în forma și în condițiile stabilite prin prezenta lege.

   (2) Autentificarea înscrisului se face cu respectarea următoarei proceduri:

   a) stabilirea identității părților în condițiile art. 85;

   b) exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținutul actului;

   c) semnătura acestora și data înscrisului.

2. 18.06.2014 – 19.03.2018republicare

   (1) Înscrisul autentic notarial este cel întocmit sau, după caz, primit și autentificat de către notarul public ori de către personalul misiunilor diplomatice și al oficiilor consulare, în forma și în condițiile stabilite prin prezenta lege.

   (2) Autentificarea înscrisului se face cu respectarea următoarei proceduri:

   a) stabilirea identității părților în condițiile art. 85;

   b) exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținutul actului;

   c) semnătura acestora și data înscrisului.Pentru autentificarea unui înscris, notarul public verifică și stabilește, în prealabil, identitatea părților, în condițiile art. 84.

   (2) Părțile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procură specială autentică, cu excepțiile prevăzute de lege. În această situație, notarul public este obligat să verifice în Registrul național notarial de evidență a procurilor și revocărilor acestora, iar în cazul constatării revocării acesteia va respinge cererea de autentificare.

3. 04.02.2013 – 18.06.2014republicare

   (1) Notarul public eliberează copii legalizate numai de pe înscrisurile originale prezentate de părți, astfel cum au fost emise în starea lor inițială, după confruntarea copiei cu originalul.

   (2) În cazul legalizării copiei de pe acte de identitate sau titluri de călătorie, în încheierea de legalizare se va menționa scopul în care urmează a fi folosită copia.

   (3) Se pot legaliza copii atât de pe un înscris original în întregime, cât și de pe părți determinate ale acestuia, cu condiția să nu se denatureze înțelesul integral al înscrisului.

   (4) Pe copie, înainte de a se reda conținutul actului, se va menționa «EXTRAS», iar în încheierea de legalizare a acesteia se va face mențiunea corespunzătoare.

   (5) În cererea pentru legalizarea copiei se va identifica înscrisul, precizându-se numărul de exemplare cerut de parte. Un exemplar al copiei legalizate se va reține la dosar.

   (6) Copiile certificate/legalizate eliberate din arhivele notariale sunt valabile 6 luni.

   (7) În încheiere se va arăta că s-au îndeplinit condițiile esențiale ale legalizării copiei, în sensul art. 50 lit. g), prin următoarele mențiuni:

   a) atestarea conformității copiei cu înscrisul prezentat;

   b) starea în care se află înscrisul;

   c) semnătura secretarului care a făcut colaționarea;Înscrisul autentic notarial este cel întocmit sau, după caz, primit și autentificat de către notarul public ori de către personalul misiunilor diplomatice și al oficiilor consulare, în forma și în condițiile stabilite prin prezenta lege.

   d) denumirea înscrisului așa cum apare în acesta sau, în lipsă, o denumire corespunzătoare raportului juridic constatat de acel înscris.

   (8) Dacă se legalizează un înscris sub semnătură privată sau din arhiva biroului notarial, în încheiere se va face mențiune expresă în acest sens.

   (9) În cazul în care confruntarea copiei cu originalul înscrisului cere o pregătire de specialitate, copia se va elibera numai pe baza confruntării efectuate de către un expert desemnat de notar, potrivit legii. În acest caz, încheierea este semnată și de expert.(2) Autentificarea înscrisului se face cu respectarea următoarei proceduri:

   (10) Copii legalizate din arhiva biroului notarial de pe actele emise de notarul public se eliberează numai părților, succesorilor și reprezentanților acestora, precum și celor care justifică un drept sau un interes legitim. Fotocopierea se face de pe originalul din arhivă, cu toate mențiunile și modificările aduse originalului până la data eliberării copiei legalizate.a) stabilirea identității părților în condițiile art. 85;

   b) exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținutul actului;

   (11) În vederea legalizării copiei unui înscris original întocmit într-o altă limbă decât cea română, acel înscris va fi tradus în limba română de un traducător și interpret autorizat. Copia legalizată de pe înscrisul original, însoțită de traducerea în limba română, va fi eliberată părții în numărul de exemplare solicitat. Un exemplar din acestea se păstrează în arhiva notarului.

   E. Efectuarea și legalizarea traducerilorc) semnătura acestora și data înscrisului.

4. 01.01.2013 – 04.02.2013modificat prin Legea 77/2012

   (1) Notarul public eliberează copii legalizate după numai de pe înscrisurile originale prezentate de părți, astfel cum au fost emise în starea lor inițială, după confruntarea copiei cu originalul.

   (2) În cazul legalizării copiei de pe acte de identitate sau titluri de călătorie, în încheierea de legalizare se va menționa scopul în care urmează a fi folosită copia.

   (3) Se pot legaliza copii atât de pe un înscris original în întregime, cât și de pe părți determinate ale acestuia, cu condiția să nu se denatureze înțelesul integral al înscrisului.

   (4) Pe copie, înainte de a se reda conținutul actului, se va menționa «EXTRAS», iar în încheierea de legalizare a acesteia se va face mențiunea corespunzătoare.

   (5) În cererea pentru legalizarea copiei se va identifica înscrisul, precizându-se numărul de exemplare cerut de parte. Un exemplar al copiei legalizate se va reține la dosar.

   (6) Copiile certificate/legalizate eliberate din arhivele notariale sunt valabile 6 luni.

   (7) În încheiere se va arăta că s-au îndeplinit condițiile esențiale ale legalizării copiei, în sensul art. 50 lit. g), prin următoarele mențiuni:

   a) atestarea conformității copiei cu înscrisul prezentat;

   b) starea în care se află înscrisul;

   c) semnătura secretarului care a făcut colaționarea.colaționarea;

   (3) d) denumirea înscrisului așa cum apare în acesta sau, în lipsă, o denumire corespunzătoare raportului juridic constatat de acel înscris.

   (8) Dacă se legalizează un înscris sub semnătură privată sau din arhiva biroului notarial, în încheiere se va face mențiune expresă în acest sens.

   (4)(9) În cazul în care confruntarea copiei cu originalul înscrisului cere o pregătire de specialitate, copia se va elibera numai pe baza confruntării efectuate de către un expert desemnat de notar, potrivit prevederilor legale. În acest cazlegii. În acest caz, încheierea este semnată și de expert.

   (5) Copii legalizate (10) Copii legalizate din arhiva biroului notarial de pe actele autentificate din arhiva biroului notarialemise de notarul public se eliberează numai părților, succesorilor și reprezentanților acestora, precum și celor cecare justifică un drept sau un interes legitim. Fotocopierea se face de pe originalul din arhivă, cu toate mențiunile și modificările aduse originalului până la data eliberării copiei legalizate.

   (11) În vederea legalizării copiei unui înscris original întocmit într-o altă limbă decât cea română, acel înscris va fi tradus în limba română de un traducător și interpret autorizat. Copia legalizată de pe înscrisul original, însoțită de traducerea în limba română, va fi eliberată părții în numărul de exemplare solicitat. Un exemplar din acestea se păstrează în arhiva notarului.

   E. Efectuarea și legalizarea traducerilor

5. 18.10.2011 – 01.01.2013republicare

   Înscrisul căruia urmează sa i se dea data certa se întocmește în numărul de exemplare cerut de parte.(1) Notarul public eliberează copii legalizate după înscrisurile originale prezentate de părți, după confruntarea copiei cu originalul.

   (2) În încheiere se va arata caarăta că s-au îndeplinit condițiile esențiale pentru dare de data certa,ale legalizării copiei, în sensul art. 4950 lit. g), prin următoarele mențiuni:

   a) data (anul, luna, ziua), iar la cererea părții, și ora;atestarea conformității copiei cu înscrisul prezentat;

   b) starea în care se află înscrisul;

   b) starea în care se afla înscrisul.c) semnătura secretarului care a făcut colaționarea.

   (3) Dacă se legalizează un înscris sub semnătură privată sau din arhiva biroului notarial, în încheiere se va face mențiune expresă în acest sens.

   (4) În cazul în care confruntarea copiei cu originalul înscrisului cere o pregătire de specialitate, copia se va elibera numai pe baza confruntării efectuate de către un expert desemnat de notar, potrivit prevederilor legale. În acest caz încheierea este semnată și de expert.

   (5) Copii legalizate de pe actele autentificate din arhiva biroului notarial se eliberează numai părților, succesorilor și reprezentanților acestora, precum și celor ce justifică un drept sau un interes legitim.

6. 25.11.2008 – 18.10.2011formă consolidată

   Înscrisul căruia urmează sa i se dea data certa se întocmește în numărul de exemplare cerut de parte.

   În încheiere se va arata ca s-au îndeplinit condițiile esențiale pentru dare de data certa, în sensul art. 49 lit. g), prin următoarele mențiuni:

   a) data (anul, luna, ziua), iar la cererea părții, și ora;

   b) starea în care se afla înscrisul.

   C. Certificarea unor fapte

7. 09.11.2007 – 25.11.2008formă consolidată

   Înscrisul căruia urmează sa i se dea data certa se întocmește în numărul de exemplare cerut de parte.

   În încheiere se va arata ca s-au îndeplinit condițiile esențiale pentru dare de data certa, în sensul art. 49 lit. g), prin următoarele mențiuni:

   a) data (anul, luna, ziua), iar la cererea părții, și ora;

   b) starea în care se afla înscrisul.

   C. Certificarea unor fapte

8. 28.12.2005 – 09.11.2007formă consolidată

   Înscrisul căruia urmează sa i se dea data certa se întocmește în numărul de exemplare cerut de parte.

   În încheiere se va arata ca s-au îndeplinit condițiile esențiale pentru dare de data certa, în sensul art. 49 lit. g), prin următoarele mențiuni:

   a) data (anul, luna, ziua), iar la cererea părții, și ora;

   b) starea în care se afla înscrisul.

   C. Certificarea unor fapte

9. 04.04.2005 – 28.12.2005formă consolidată

   Înscrisul căruia urmează sa i se dea data certa se întocmește în numărul de exemplare cerut de parte.

   În încheiere se va arata ca s-au îndeplinit condițiile esențiale pentru dare de data certa, în sensul art. 49 lit. g), prin următoarele mențiuni:

   a) data (anul, luna, ziua), iar la cererea părții, și ora;

   b) starea în care se afla înscrisul.

   C. Certificarea unor fapte

10. 12.05.1995 – 04.04.2005text inițial

    Înscrisul căruia urmează sa i se dea data certa se întocmește în numărul de exemplare cerut de parte.

    În încheiere se va arata ca s-au îndeplinit condițiile esențiale pentru dare de data certa, în sensul art. 49 lit. g), prin următoarele mențiuni:

    a) data (anul, luna, ziua), iar la cererea părții, și ora;

    b) starea în care se afla înscrisul.