Art. 29 Legea 487/2002

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 29 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 13.09.2012 – prezentrepublicare

   (1) În alcătuirea și în punerea în aplicare a programului terapeutic medicul psihiatru este obligat să obțină consimțământul pacientului și să respecte dreptul acestuia de a fi asistat în acordarea consimțământului.

   (2) Medicul psihiatru poate institui tratamentul fără obținerea consimțământului pacientului în următoarele situații:

   a) comportamentul pacientului reprezintă un pericol iminent de vătămare pentru el însuși sau pentru alte persoane;

   b) pacientul nu are capacitatea psihică de a înțelege starea de boală și necesitatea instituirii tratamentului medical și nu are un reprezentant legal ori nu este însoțit de un reprezentant convențional;

   c) pacientul este minor sau pus sub interdicție, caz în care medicul psihiatru este obligat să solicite și să obțină consimțământul reprezentantului legal;

   d) abrogată.legal.

   (3) În situațiile prevăzute la alin. (2) lit. a) și b), în care nu se obține sau nu se poate obține consimțământul reprezentantului legal ori convențional al pacientului, medicul psihiatru instituie procedurile de diagnostic și tratament pe care le consideră necesare pe perioadă limitată pentru rezolvarea urgenței. Aceste cazuri vor fi notificate și supuseșisupuse analizei comisiei prevăzute la art. 5261 alin. (1).

   (4) Dacă medicul nu deține informații referitoare la existența și identitatea reprezentantului legal ori convențional prevăzut la alin. (3)(3), are obligația de a informa, de îndată, autoritatea tutelară sau, în cazul minorilor, direcția generală de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care pacientul își are domiciliul sau reședința ori, în cazul în care acestea nu sunt cunoscute, pe cele în a căror unitate administrativ-teritorială se află unitatea medicală.

2. 20.07.2012 – 13.09.2012modificat prin Legea 129/2012

   (1) În alcătuirea și în punerea în aplicare a programului terapeutic medicul psihiatru este obligat să obțină consimțământul pacientului și să respecte dreptul acestuia de a fi asistat în acordarea consimțământului.

   (2) Medicul psihiatru poate institui tratamentul fără obținerea consimțământului pacientului în următoarele situații:

   a) comportamentul pacientului reprezintă un pericol iminent de vătămare pentru el însuși sau pentru alte persoane;

   b) pacientul nu are capacitatea psihică de a înțelege starea de boalaboală și necesitatea instituirii tratamentului medical;

   c) pacientul a fost pus sub interdicție în urma unei proceduri juridice anterioare și s-a instituit tutela;medical și nu are un reprezentant legal ori nu este însoțit de un reprezentant convențional;

   d) pacientul este minor, medicul psihiatru fiindc) pacientul este minor sau pus sub interdicție, caz în care medicul psihiatru este obligat să solicite și să obțină consimțământul reprezentantului personal sau legal al pacientului.legal;

   d) abrogată.

   (3) În situațiile prevăzute la alin. (2) lit. a) și b), în care nu se obține sau nu se poate obține consimțământul reprezentantului personal ori legallegal ori convențional al pacientului, medicul psihiatru acționează pe propria răspundere, instituindinstituie procedurile de diagnostic și tratament pe care le considera necesare pe perioada strict necesară atingerii scopului urmărit.consideră necesare pe perioadă limitată pentru rezolvarea urgenței. Aceste cazuri vor fi notificate și supuse analizei comisiei de revizie a procedurii, în conformitate cu prevederile art. 52.prevăzute la art. 52 alin. (1).

   (4) Dacă medicul nu deține informații referitoare la existența și identitatea reprezentantului legal ori convențional prevăzut la alin. (3) are obligația de a informa, de îndată, autoritatea tutelară sau, în cazul minorilor, direcția generală de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care pacientul își are domiciliul sau reședința ori, în cazul în care acestea nu sunt cunoscute, pe cele în a căror unitate administrativ-teritorială se află unitatea medicală.

3. 11.07.2002 – 20.07.2012text inițial

   (1) În alcătuirea și în punerea în aplicare a programului terapeutic medicul psihiatru este obligat să obțină consimțământul pacientului și să respecte dreptul acestuia de a fi asistat în acordarea consimțământului.

   (2) Medicul psihiatru poate institui tratamentul fără obținerea consimțământului pacientului în următoarele situații:

   a) comportamentul pacientului reprezintă un pericol iminent de vătămare pentru el însuși sau pentru alte persoane;

   b) pacientul nu are capacitatea psihică de a înțelege starea de boala și necesitatea instituirii tratamentului medical;

   c) pacientul a fost pus sub interdicție în urma unei proceduri juridice anterioare și s-a instituit tutela;

   d) pacientul este minor, medicul psihiatru fiind obligat să solicite și să obțină consimțământul reprezentantului personal sau legal al pacientului.

   (3) În situațiile prevăzute la alin. (2) lit. a) și b), în care nu se obține sau nu se poate obține consimțământul reprezentantului personal ori legal al pacientului, medicul psihiatru acționează pe propria răspundere, instituind procedurile de diagnostic și tratament pe care le considera necesare pe perioada strict necesară atingerii scopului urmărit. Aceste cazuri vor fi notificate și supuse analizei comisiei de revizie a procedurii, în conformitate cu prevederile art. 52.