Art. 54 Legea 487/2002 — O persoană poate fi internată prin procedura de internare nevoluntară numai dacă un medic psihiatru abilitat hotărăște că persoana suferă de o tulburare psihică și consideră că:

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 54 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 13.09.2012 – prezentrepublicare

   (1) Judecarea se face în regim de urgență, în camera de consiliu.

   (2) Participarea și ascultarea pacientului sunt obligatorii, dacă starea sănătății sale o permite. În caz contrar, judecătorul poate dispune audierea pacientului în unitatea sanitară.O persoană poate fi internată prin procedura de internare nevoluntară numai dacă un medic psihiatru abilitat hotărăște că persoana suferă de o tulburare psihică și consideră că:

   (3) Pacientul va fi apărat din oficiu, dacă nu are apărător ales.

   (4) Participarea procurorului este obligatorie.

   (5) Pacientul și reprezentantul legal sau convențional al pacientului pot solicita efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice sau pot propune orice alte probe, în condițiile legii.

   (6) Instanța hotărăște, după caz, confirmarea sau încetarea internării medicale nevoluntare.a) din cauza acestei tulburări psihice există pericolul iminent de vătămare pentru sine sau pentru alte persoane;

   (7) Dacă instanța apreciază că nu se impune menținerea internării, însă tratamentul este necesar, poate dispune, după ascultarea reprezentantului legal ori convențional al pacientului, înlocuirea internării medicale cu tratamentul ambulatoriu, prin rețeaua ambulatorie teritorială de psihiatrie.

   (8) Hotărârea instanței poate fi atacată cu recurs, în termen de 3 zile de la pronunțare, pentru cei prezenți, sau de la comunicare, pentru cei lipsă.

   (9) Recursul nu suspendă executarea.b) în cazul unei persoane suferind de o tulburare psihică gravă, neinternarea ar putea antrena o gravă deteriorare a stării sale sau ar împiedica să i se acorde tratamentul adecvat.

2. 20.07.2012 – 13.09.2012modificat prin Legea 129/2012

   (1) Împotriva hotărârii de internare nevoluntara pacientul, reprezentantul personal sau legal al acestuia poate sesiza instanța judecătorească competența, potrivit legii. În cadrul procesului, dacă starea sa o permite, pacientul este audiat de către judecător; în situația în care acest lucru nu este posibil, judecătorul se deplasează la unitatea în care este internat pacientul pentru audieri. Judecarea se face în procedura de urgenta.

   (2) Pacientul, familia sau reprezentantul sau legal ori personal are dreptul să solicite efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice, în condițiile prevăzute de legislația în vigoare.Judecarea se face în regim de urgență, în camera de consiliu.

   (2) Participarea și ascultarea pacientului sunt obligatorii, dacă starea sănătății sale o permite. În caz contrar, judecătorul poate dispune audierea pacientului în unitatea sanitară.

   (3) Pacientul va fi apărat din oficiu, dacă nu are apărător ales.

   (4) Participarea procurorului este obligatorie.

   (5) Pacientul și reprezentantul legal sau convențional al pacientului pot solicita efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice sau pot propune orice alte probe, în condițiile legii.

   (6) Instanța hotărăște, după caz, confirmarea sau încetarea internării medicale nevoluntare.

   (7) Dacă instanța apreciază că nu se impune menținerea internării, însă tratamentul este necesar, poate dispune, după ascultarea reprezentantului legal ori convențional al pacientului, înlocuirea internării medicale cu tratamentul ambulatoriu, prin rețeaua ambulatorie teritorială de psihiatrie.

   (8) Hotărârea instanței poate fi atacată cu recurs, în termen de 3 zile de la pronunțare, pentru cei prezenți, sau de la comunicare, pentru cei lipsă.

   (9) Recursul nu suspendă executarea.

3. 11.07.2002 – 20.07.2012text inițial

   (1) Împotriva hotărârii de internare nevoluntara pacientul, reprezentantul personal sau legal al acestuia poate sesiza instanța judecătorească competența, potrivit legii. În cadrul procesului, dacă starea sa o permite, pacientul este audiat de către judecător; în situația în care acest lucru nu este posibil, judecătorul se deplasează la unitatea în care este internat pacientul pentru audieri. Judecarea se face în procedura de urgenta.

   (2) Pacientul, familia sau reprezentantul sau legal ori personal are dreptul să solicite efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice, în condițiile prevăzute de legislația în vigoare.