Art. 103 Legea 8/1996

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 103 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 14.06.2018 – prezentrepublicare

   (1) Se consideră înregistrare sonoră sau fonogramă, în sensul prezentei legi, fixarea sunetelor provenite dintr-o interpretare ori execuție sau a altor sunete ori a reprezentării digitale ale acestor sunete, altă decât sub forma unei fixări încorporate într-o operă cinematografică sau în altă operă audiovizuală.În cazul în care, la 50 de ani de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, la 50 de ani de la comunicarea legală a acesteia către public, producătorul fonogramei nu oferă copii ale fonogramei spre vânzare într-o cantitate suficientă sau nu pune fonograma la dispoziția publicului, prin cablu sau fără cablu, în așa fel încât membrii publicului să aibă acces individual din locul și momentul alese, artistul interpret sau executant poate rezilia contractul prin care a cesionat unui producător de fonograme drepturile asupra fixării executării sale, denumit în continuare contract de cesiune.

   (2) Dreptul de reziliere a contractului de cesiune poate fi exercitat cu condiția ca producătorul, în termen de un an de la notificarea de către artistul interpret sau executant a intenției sale de a rezilia contractul de cesiune în temeiul alin. (1), să nu desfășoare cele două activități de exploatare prevăzute la alin. (1).

   (3) Dreptul de reziliere nu poate face obiectul unei renunțări din partea artistului interpret sau executant.

   (4) În cazul în care pe fonogramă sunt înregistrate interpretările mai multor artiști interpreți sau executanți, aceștia își pot rezilia contractele de cesiune în conformitate cu legislația națională aplicabilă. În cazul în care contractul de cesiune se reziliază în temeiul prezentului articol, drepturile producătorului de fonograme asupra fonogramei încetează.

   (2) Producătorul de înregistrări sonore este persoana fizică sau juridică ce are inițiativă și își asumă responsabilitatea organizării și finanțarea realizării primei fixări a sunetelor, fie ca acestea constituie sau nu o operă în sensul prezentei legi.(5) În cazul în care contractul de cesiune prevede dreptul artistului interpret sau executant la o remunerație unică, acesta are dreptul de a primi de la producătorul de fonograme o remunerație suplimentară anuală pentru fiecare an întreg imediat următor celui de-al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, celui deal 50lea an de la comunicarea legală a acesteia către public.

   (6) Dreptul de a obține o remunerație anuală suplimentară nu poate face obiectul unei renunțări din partea artistului interpret sau executant.

   (7) Suma totală pe care producătorul de fonograme trebuie să o aloce pentru plata remunerației suplimentare anuale prevăzute la alin. (5) corespunde unui procent de 20% din veniturile pe care producătorul de fonograme le-a obținut în cursul anului anterior celui pentru care se plătește remunerația, din reproducerea, distribuirea și punerea la dispoziție a fonogramelor respective, după cel de-al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, după cel de-al 50-lea an de la comunicarea legală a acesteia către public.

   (8) Producătorii de fonograme trebuie să furnizeze, la cerere, artiștilor interpreți sau executanți care sunt îndreptățiți la plata remunerației suplimentare anuale orice informație necesară pentru asigurarea plății respectivei remunerații.

   (9) Dreptul de a obține remunerația suplimentară anuală, astfel cum este prevăzut la alin. (5), este gestionat de organismele de gestiune colectivă.

   (10) În cazul în care un artist interpret sau executant are dreptul la o remunerație plătită treptat, nici plățile în avans, nici reducerile definite în contract nu se deduc din plățile efectuate către artist după cel de-al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, după cel de-al 50-lea an de la comunicarea legală către public a acesteia.

2. 19.09.2005 – 14.06.2018modificat prin OUG 123/2005

   (1) Se considera înregistrare sonora sau fonograma,consideră înregistrare sonoră sau fonogramă, în sensul prezentei legi, orice fixare, exclusiv sonora, afixarea sunetelor provenite dintr-o interpretare ori execuție a unei opere sau a altor sunete ori a reprezentarilorreprezentării digitale ale acestor sunete, oricare ar fi metoda și suportul utilizate pentru aceasta fixare. Nu se considera înregistrare sonora o fixare audiovizuala sau partea sonora a acesteia ori reprezentarea sa digitala.altă decât sub forma unei fixări încorporate într-o operă cinematografică sau în altă operă audiovizuală.

   (2) Producătorul de înregistrări sonore este persoana fizica sau juridica ce are inițiativa și își asuma responsabilitatea organizarii și finantarea realizării primei fixarifizică sau juridică ce are inițiativă și își asumă responsabilitatea organizării și finanțarea realizării primei fixări a sunetelor, fie ca acestea constituie sau nu o operaoperă în sensul prezentei legi.

3. 30.07.2004 – 19.09.2005modificat prin Legea 285/2004

   (1) Se considera înregistrare sonora sau fonograma, în sensul prezentei legi, orice fixare, exclusiv sonora, a sunetelor provenite dintr-o interpretare ori execuție a unei opere sau a altor sunete ori a reprezentarilor numericedigitale ale acestor sunete, oricare ar fi metoda și suportul utilizate pentru aceasta fixare. Nu se considera înregistrare sonora o fixare audiovizuala sau partea sonora a acesteia ori reprezentarea sa numerică.digitala.

   (2) Producătorul de înregistrări sonore este persoana fizica sau juridică ce juridica ce are inițiativa și își asuma responsabilitatea organizării și finanțarea realizării primei fixăriorganizarii și finantarea realizării primei fixari a sunetelor, fie ca aceastaacestea constituie sau nu o opera în sensul prezentei legi.

4. 14.03.1996 – 30.07.2004text inițial

   (1) Se considera înregistrare sonora sau fonograma, în sensul prezentei legi, orice fixare, exclusiv sonora, a sunetelor provenite dintr-o interpretare ori execuție a unei opere sau a altor sunete ori a reprezentarilor numerice ale acestor sunete, oricare ar fi metoda și suportul utilizate pentru aceasta fixare. Nu se considera înregistrare sonora o fixare audiovizuala sau partea sonora a acesteia ori reprezentarea sa numerică.

   (2) Producătorul de înregistrări sonore este persoana fizica sau juridică ce își asuma responsabilitatea organizării și finanțarea realizării primei fixări a sunetelor, fie ca aceasta constituie sau nu o opera în sensul prezentei legi.