Art. 313 Legea 85/2014

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 313 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 14.12.2015 – prezentmodificat prin Legea 312/2015

   (1) Deschiderea unei proceduri a falimentului cu privire la o instituție de credit autorizată în România și la sucursalele acesteia stabilite în alte state membre este guvernată de legea română în ceea ce privește regimul și aplicarea procedurii falimentului, inclusiv cu privire la:

   a) bunurile care fac obiectul procedurii falimentului și regimul bunurilor dobândite de instituția de credit după deschiderea procedurii;

   b) atribuțiile instituției de credit și ale lichidatorului judiciar;

   c) condițiile în care poate fi invocată compensarea legală;

   d) efectele procedurii falimentului asupra contractelor în derulare în care este parte instituția de credit;

   e) efectele procedurii falimentului asupra procedurilor individuale de executare silită promovate de creditori, cu excepția proceselor aflate pe rolul instanțelor din alte state membre, caz în care se aplică dispozițiile alin. (2);

   f) creanțele care trebuie să fie declarate asupra instituției de credit și regimul creanțelor care iau naștere după deschiderea procedurii falimentului;

   g) regulile privind declararea, verificarea și admiterea creanțelor;

   h) regulile privind distribuirea veniturilor obținute din realizarea activelor, ordinea de prioritate a achitării creanțelor și drepturile creditorilor care au obținut o plată parțială după deschiderea procedurii falimentului în temeiul unui drept real sau prin invocarea compensării legale;

   i) condițiile și efectele închiderii procedurii falimentului;

   j) drepturile creditorilor după închiderea procedurii falimentului;

   k) cine suportă costurile și cheltuielile aferente procedurii falimentului;

   l) regulile privind nulitatea, anularea sau inopozabilitatea actelor juridice care prejudiciază drepturile tuturor creditorilor.

   (2) FacPrin excepție de la dispozițiile alin. (1):

   a) exercitarea dreptului de proprietate sau a altor drepturi asupra unor instrumente financiare a căror existență ori transmitere este supusă înregistrării într-un registru, într-un cont sau într-un sistem centralizat de depozitare, ținut ori localizat într-un stat membru, care va fi guvernată de legea statului membru respectiv;

   b) contractele de report și contractele care stau la baza tranzacțiilor desfășurate pe o piață reglementată, care vor fi guvernate de legea aplicabilă contractelor respective, dacă nu sunt încălcate dispozițiile lit. a);

   c) compensarea contractuală și acordurile de compensare bilaterală (netting), caz în(1), legea care guvernează anumite drepturi și contracte este determinată potrivit prevederilor art. 266-274 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, care se aplică legea care guvernează contractele respective.în mod corespunzător.

2. 25.06.2014 – 14.12.2015text inițial

   (1) Deschiderea unei proceduri a falimentului cu privire la o instituție de credit autorizată în România și la sucursalele acesteia stabilite în alte state membre este guvernată de legea română în ceea ce privește regimul și aplicarea procedurii falimentului, inclusiv cu privire la:

   a) bunurile care fac obiectul procedurii falimentului și regimul bunurilor dobândite de instituția de credit după deschiderea procedurii;

   b) atribuțiile instituției de credit și ale lichidatorului judiciar;

   c) condițiile în care poate fi invocată compensarea legală;

   d) efectele procedurii falimentului asupra contractelor în derulare în care este parte instituția de credit;

   e) efectele procedurii falimentului asupra procedurilor individuale de executare silită promovate de creditori, cu excepția proceselor aflate pe rolul instanțelor din alte state membre, caz în care se aplică dispozițiile alin. (2);

   f) creanțele care trebuie să fie declarate asupra instituției de credit și regimul creanțelor care iau naștere după deschiderea procedurii falimentului;

   g) regulile privind declararea, verificarea și admiterea creanțelor;

   h) regulile privind distribuirea veniturilor obținute din realizarea activelor, ordinea de prioritate a achitării creanțelor și drepturile creditorilor care au obținut o plată parțială după deschiderea procedurii falimentului în temeiul unui drept real sau prin invocarea compensării legale;

   i) condițiile și efectele închiderii procedurii falimentului;

   j) drepturile creditorilor după închiderea procedurii falimentului;

   k) cine suportă costurile și cheltuielile aferente procedurii falimentului;

   l) regulile privind nulitatea, anularea sau inopozabilitatea actelor juridice care prejudiciază drepturile tuturor creditorilor.

   (2) Fac excepție de la dispozițiile alin. (1):

   a) exercitarea dreptului de proprietate sau a altor drepturi asupra unor instrumente financiare a căror existență ori transmitere este supusă înregistrării într-un registru, într-un cont sau într-un sistem centralizat de depozitare, ținut ori localizat într-un stat membru, care va fi guvernată de legea statului membru respectiv;

   b) contractele de report și contractele care stau la baza tranzacțiilor desfășurate pe o piață reglementată, care vor fi guvernate de legea aplicabilă contractelor respective, dacă nu sunt încălcate dispozițiile lit. a);

   c) compensarea contractuală și acordurile de compensare bilaterală (netting), caz în care se aplică legea care guvernează contractele respective.