Art. 2 Regulamentul (UE) 1215/2012 - Competență Judiciară (Bruxelles Ibis) — Definiții relevante pentru regulamentul european

În sensul prezentului regulament:

(a)

„hotărâre” înseamnă o hotărâre pronunțată de o instanță dintr-un stat membru, indiferent de denumirea acesteia, inclusiv un decret, un ordin, o ordonanță sau un mandat de executare, precum și o decizie privind stabilirea de către un grefier al instanței a cheltuielilor de judecată.

În sensul capitolului III, „hotărâre” include măsurile provizorii și de conservare dispuse de o instanță care, în temeiul prezentului regulament, este competentă să judece cauza pe fond. Noțiunea nu include măsurile provizorii, inclusiv de conservare, dispuse de o astfel de instanță fără citarea pârâtului, cu excepția cazului în care hotărârea care cuprinde măsura este notificată sau comunicată pârâtului înaintea executării;

(b)

„tranzacție judiciară” înseamnă o tranzacție care a fost aprobată de o instanță a unui stat membru sau a fost încheiată în fața unei instanțe a unui stat membru în cursul unei proceduri;

(c)

„act autentic” înseamnă un act care a fost întocmit sau înregistrat în mod oficial ca act autentic în statul membru de origine și a cărui autenticitate:

(i)

se referă la semnătura și conținutul actului autentic; și

(ii)

a fost stabilită de către o autoritate publică sau orice altă autoritate abilitată să facă acest lucru;

(d)

„stat membru de origine” înseamnă statul membru în care a fost pronunțată hotărârea, a fost aprobată ori încheiată tranzacția judiciară sau a fost întocmit sau înregistrat în mod oficial actul autentic, după caz;

(e)

„stat membru solicitat” înseamnă statul membru în care se invocă recunoașterea hotărârii sau în care se solicită executarea hotărârii, a tranzacției judiciare sau a actului autentic;

(f)

„instanța de origine” înseamnă instanța care a pronunțat hotărârea a cărei recunoaștere se invocă sau a cărei executare se solicită.