Art. 45 Regulamentul (UE) 1215/2012 - Competență Judiciară (Bruxelles Ibis) — Refuzul executării

(1)   La cererea oricărei părți interesate, se refuză recunoașterea unei hotărâri:

(a)

dacă recunoașterea este vădit contrară ordinii publice (ordre public) a statului membru solicitat;

(b)

în cazul în care hotărârea a fost pronunțată în lipsă, dacă actul de sesizare a instanței sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat pârâtului în timp util și într-o manieră care să îi permită acestuia să își pregătească apărarea, cu excepția cazului în care pârâtul nu a introdus o acțiune împotriva hotărârii atunci când a avut posibilitatea să o facă;

(c)

dacă hotărârea este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțată între aceleași părți în statul membru solicitat;

(d)

dacă hotărârea este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțată anterior într-un alt stat membru sau într-un stat terț între aceleași părți într-o acțiune având același obiect și aceeași cauză, cu condiția ca hotărârea pronunțată anterior să întrunească condițiile necesare pentru a fi recunoscută în statul membru solicitat; sau

(e)

dacă hotărârea contravine:

(i)

capitolului II secțiunile 3, 4 sau 5, în măsura în care pârâtul era deținătorul poliței de asigurare, asiguratul, beneficiarul contractului de asigurare, partea vătămată, consumatorul sau angajatul; sau

(ii)

capitolului II secțiunea 6.

(2)   La verificarea temeiurilor de competență prevăzute la alineatul (1) litera (e), instanța căreia i-a fost transmisă cererea este obligată să respecte constatările de fapt pe baza cărora instanța de origine și-a întemeiat competența.

(3)   Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (1) litera (e), competența instanței de origine nu poate fi revizuită. Criteriul ordinii publice prevăzut la alineatul (1) litera (a) nu poate fi aplicat normelor în materie de competență.

(4)   Solicitarea refuzului recunoașterii se face în conformitate cu procedurile prevăzute în subsecțiunea 2 și, dacă este cazul, în secțiunea 4.

Refuzul executării