Art. 145 Codul vamal al Uniunii — Declarația de depozitare temporară

(1)   Mărfurile neunionale prezentate în vamă sunt acoperite de o declarație de depozitare temporară care conține toate datele necesare pentru aplicarea dispozițiilor care reglementează depozitarea temporară.

(2)   Documentele referitoare la mărfurile depozitate temporar sunt puse la dispoziția autorităților vamale în cazul în care legislația Uniunii prevede astfel sau atunci când este necesar în vederea controalelor vamale.

(3)   Declarația de depozitare temporară este depusă de una dintre persoanele menționate la articolul 139 alineatul (1) sau (2) cel târziu în momentul prezentării mărfurilor în vamă.

(4)   Declarația de depozitare temporară include, cu excepția cazului în care s-a acordat o derogare de la obligația de depunere a unei declarații sumare, o referință a oricărei declarații sumare de intrare depuse pentru mărfurile prezentate în vamă, cu excepția cazului în care acestea sunt deja depozitate temporar sau se află sub un regim vamal și nu au părăsit teritoriul vamal al Uniunii.

(5)   Autoritățile vamale pot accepta ca declarația de depozitare temporară să ia, de asemenea, una dintre următoarele forme:

(a)

o referință a oricărei declarații sumare de intrare depuse pentru mărfurile în cauză, completată de datele unei declarații de depozitare temporară;

(b)

un manifest sau un alt document de transport, cu condiția ca acesta să conțină datele unei declarații de depozitare temporară, inclusiv o referință a unei declarații sumare de intrare pentru mărfurile în cauză.

(6)   Autoritățile vamale pot accepta ca sistemele de informații comerciale, portuare sau de transport să fie utilizate pentru depunerea unei declarații de depozitare temporară, cu condiția să conțină datele necesare pentru o astfel de declarație și ca datele în cauză să fie disponibile în conformitate cu alineatul (3).

(7)   Articolele 188 - 193 se aplică declarației de depozitare temporară.

(8)   Declarația de depozitare temporară poate fi utilizată, de asemenea, în următoarele scopuri:

(a)

notificarea sosirii menționate la articolul 133; sau

(b)

prezentarea mărfurilor în vamă în conformitate cu articolul 139, în măsura în care aceasta îndeplinește condițiile prevăzute în dispozițiile respective.

(9)   O declarație de depozitare temporară nu este necesară în cazul în care, cel târziu la data prezentării mărfurilor în vamă, statutul vamal al acestora ca mărfuri ale Uniunii este determinat în conformitate cu articolele 153 - 156.

(10)   Declarația de depozitare temporară este păstrată de către autoritățile vamale sau este accesibilă pentru acestea, pentru a verifica dacă mărfurile la care se referă sunt ulterior plasate sub un regim vamal sau reexportate în conformitate cu articolul 149.

(11)   În sensul alineatelor (1) - (10), în cazul în care mărfurile neunionale care au circulat sub un regim de tranzit sunt prezentate în vamă la un birou de destinație aflat pe teritoriul vamal al Uniunii, datele pentru regimul de tranzit în cauză sunt considerate a fi declarația de depozitare temporară, cu condiția să îndeplinească cerințele în acest scop. Cu toate acestea, după finalizarea regimului de tranzit titularul mărfurilor poate depune o declarație de depozitare temporară.