Art. 167 Codul vamal al Uniunii — Declarația suplimentară

(1)   În cazul declarației simplificate conform articolului 166 sau al înscrierii în evidențele declarantului conform articolului 182, declarantul depune la biroul vamal competent, într-un anumit termen, o declarație suplimentară conținând datele necesare pentru regimul vamal în cauză.

În cazul unei declarații simplificate în temeiul articolului 166, documentele justificative necesare se află în posesia declarantului și sunt la dispoziția autorităților vamale pentru un termen specific.

Declarația suplimentară poate avea un caracter global, periodic sau recapitulativ.

(2)   Se acordă o derogare de la obligația de a depune o declarație suplimentară în următoarele cazuri:

(a)

în situația în care mărfurile sunt plasate sub un regim de antrepozitare vamală;

(b)

în alte cazuri specifice.

(3)   Autoritățile vamale pot acorda o derogare de la cerința de depunere a unei declarații suplimentare în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

declarația simplificată privește mărfuri ale căror valoare și cantitate sunt inferioare pragului statistic;

(b)

declarația simplificată conține deja toate informațiile necesare pentru regimul vamal în cauză; și

(c)

declarația simplificată nu este făcută prin înscriere în evidențele declarantului.

(4)   Declarația simplificată menționată la articolul 166 sau înscrierea în evidențele declarantului menționată la articolul 182 și declarația suplimentară constituie un instrument unic și indivizibil care produce efecte de la data la care declarația simplificată este acceptată conform articolului 172, respectiv de la data la care mărfurile sunt înscrise în evidențele declarantului.

(5)   În sensul articolului 87, locul unde trebuie depusă declarația suplimentară este considerat a fi cel în care a fost depusă declarația vamală.