Art. 82 Codul vamal al Uniunii — Datoria vamală

Datoria vamală care ia naștere prin nerespectare

(1)   În cazul în care mărfurile sunt supuse unor taxe la export, o datorie vamală la export ia naștere în cazul nerespectării uneia dintre următoarele:

(a)

o obligație stabilită în legislația vamală aplicabilă la ieșirea mărfurilor;

(b)

condițiile în temeiul cărora s-a permis scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal al Uniunii cu scutire totală sau parțială de taxe la export.

(2)   Momentul în care ia naștere o datorie vamală este:

(a)

fie momentul în care mărfurile sunt efectiv scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii fără declarație vamală;

(b)

fie momentul în care mărfurile ajung la o altă destinație decât cea care le-a permis scoaterea de pe teritoriul vamal al Uniunii cu scutire totală sau parțială de taxe la export;

(c)

fie, în lipsa posibilității pentru autoritățile vamale de a determina momentul menționat la litera (b), momentul în care expiră termenul fixat pentru producerea dovezii care atestă îndeplinirea condițiilor care fac posibilă această scutire.

(3)   În cazurile menționate la alineatul (1) litera (a), debitorul este:

(a)

orice persoană care trebuia să îndeplinească obligația respectivă;

(b)

orice persoană care cunoștea sau care trebuia în mod rezonabil să cunoască faptul că obligația respectivă nu a fost îndeplinită și care a acționat pe seama persoanei care trebuia să îndeplinească obligația;

(c)

orice persoană care a participat la acțiunea având ca rezultat neîndeplinirea obligației și care cunoștea sau trebuia în mod rezonabil să cunoască faptul că declarația vamală nu a fost depusă, deși ar fi trebuit să fie depusă.

(4)   În cazurile menționate la alineatul (1) litera (b), debitor este orice persoană căreia i s-a cerut să respecte condițiile care au permis scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal al Uniunii cu scutire totală sau parțială de taxe la export.

Dispoziții comune privind datoriile vamale care au luat naștere la import și la export