Art. 209 Regulamentul (UE) 2017/1001 - Marca Uniunii Europene (EUTM) — Dispoziții privind extinderea Uniunii

(1)   De la data aderării Bulgariei, a Republicii Cehe, a Estoniei, a Croației, a Ciprului, a Letoniei, a Lituaniei, a Ungariei, a Maltei, a Poloniei, a României, a Sloveniei și a Slovaciei („noi state membre”), o marcă UE înregistrată sau solicitată în conformitate cu prezentul regulament înaintea respectivelor date de aderare se extinde la teritoriul acestor state membre pentru a avea același efect în întreaga Uniune.

(2)   Înregistrarea unei mărci UE care a făcut obiectul unei cereri la data aderării nu poate fi respinsă din nici unul din motivele absolute de respingere enumerate în articolul 7 alineatul (1), dacă respectivele motive sunt generate exclusiv de aderarea unui nou stat membru.

(3)   În cazul depunerii unei cereri de înregistrare a unei mărci UE în decursul celor șase luni dinainte de data aderării, se poate formula o obiecție conform articolului 46, dacă, înainte de data aderării, în oricare dintre noile state membre, s-a obținut o marcă anterioară sau un alt drept anterior în înțelesul articolului 8, cu condiția să fi fost obținute cu bună-credință și ca data depunerii sau, dacă este cazul, data de prioritate sau data obținerii în noul stat membru a mărcii anterioare sau a altui drept anterior să fie anterioară datei de depunere sau, dacă este cazul, datei de prioritate a mărcii UE pentru care s-a depus o cerere.

(4)   O marcă UE în sensul alineatului (1) nu poate fi declarată nulă:

(a)

conform articolului 59, dacă motivele nulității devin aplicabile exclusiv în urma aderării unui nou stat membru;

(b)

conform articolului 60 alineatele (1) și (2), dacă dreptul național anterior a fost înregistrat, solicitat sau obținut într-un nou stat membru înainte de data aderării.

(5)   Utilizarea unei mărci UE conform alineatului (1) poate fi interzisă în temeiul articolelor 137 și 138, dacă marca anterioară sau alt drept național au fost înregistrate, solicitate sau obținute cu bună-credință în noul stat membru înainte de data aderării respectivului stat membru; sau, dacă este cazul, la o dată de prioritate anterioară datei de aderare a respectivului stat membru.