Art. 36 Regulamentul (UE) 2017/1939 - Parchetul European (EPPO) — Acțiunea penală în fața instanțelor naționale

(1)   Atunci când procurorul european delegat transmite un proiect de decizie care propune trimiterea în judecată, camera permanentă, în conformitate cu procedurile stabilite în articolul 35, decide cu privire la acest proiect în termen de 21 de zile. Camera permanentă nu poate decide să închidă un caz în cazul în care un proiect de decizie prevede trimiterea în judecată.

(2)   În cazul în care camera permanentă nu ia o decizie în termenul de 21 de zile, decizia propusă de procurorul european delegat se consideră a fi acceptată.

(3)   În situația în care mai mult de un stat membru are competență în privința unui caz, camera permanentă decide, în principiu, să înceapă acțiunea penală în ceea ce privește cazul în statul membru al procurorului european delegat care instrumentează cazul. Cu toate acestea, luând în considerare raportul furnizat în conformitate cu articolul 35 alineatul (1), camera permanentă poate decide să înceapă acțiunea penală în ceea ce privește cazul într-un stat membru diferit, dacă există motive suficient justificate pentru a face acest lucru, ținând seama de criteriile stabilite la articolul 26 alineatele (4) și (5), și să dea instrucțiuni în consecință unui procuror european delegat din respectivul stat membru.

(4)   Înainte de a decide trimiterea în judecată în privința unui caz, camera permanentă competentă poate decide, la propunerea procurorului european delegat care instrumentează cazul, să conexeze mai multe cazuri, dacă investigațiile au fost desfășurate de procurori europeni delegați diferiți împotriva aceleiași (acelorași) persoane, în vederea exercitării acțiunii penale în ceea ce privește cazurile respective în fața instanțelor dintr-un singur stat membru care, în conformitate cu dreptul său, are competență pentru oricare dintre cazurile respective.

(5)   Odată luată o decizie privind statul membru în care se va începe acțiunea penală, instanța națională competentă din respectivul stat membru se stabilește pe baza dreptului național.

(6)   Atunci când acest lucru este necesar în scopul recuperării, urmăririi sau monitorizării administrative, parchetul central înștiințează autoritățile naționale competente, persoanele interesate și instituțiile, organele, oficiile și agențiile relevante ale Uniunii cu privire la decizia de începere a acțiunii penale.

(7)   În situația în care, în urma unei hotărâri a instanței, parchetul trebuie să decidă în privința introducerii unei căi de atac, procurorul european delegat transmite camerei permanente competente un raport incluzând un proiect de decizie și așteaptă instrucțiunile camerei. În situația în care este imposibil să se aștepte instrucțiunile respective în termenul impus de dreptul intern, procurorul european delegat poate să introducă calea de atac fără instrucțiuni prealabile din partea camerei permanente și transmite ulterior, fără întârziere, camerei permanente raportul. La primirea raportului, camera permanentă dă instrucțiuni procurorului european delegat fie să mențină, fie să retragă calea de atac. Aceeași procedură se aplică și atunci când, în timpul procedurilor judiciare și în conformitate cu dreptul intern aplicabil, procurorul european delegat care instrumentează cazul ar adopta o poziție care ar conduce la închiderea cazului.