Art. 10 Regulamentul (UE) 2019/1111 - Materie Matrimonială și Răspundere Pă… — Alegerea forului

(1)   Instanțele dintr-un stat membru sunt competente în materia autorității părintești atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

copilul are o legătură strânsă cu acest stat membru, în special datorită faptului că:

(i)

cel puțin unul dintre titularii răspunderii părintești își are reședința obișnuită în respectivul stat membru;

(ii)

în acest stat membru se află fosta reședință obișnuită a copilului; sau

(iii)

copilul este resortisant al acestui stat membru;

(b)

părțile, precum și orice alt titular al răspunderii părintești:

(i)

au convenit în mod liber asupra competenței, cel târziu la data sesizării instanței; sau

(ii)

au acceptat competența în mod expres în cursul procedurii, iar instanța s-a asigurat că toate părțile sunt informate cu privire la dreptul lor de a nu accepta competența; și

(c)

exercitarea competenței este în interesul superior al copilului.

(2)   Acordul de alegere a forului în temeiul alineatului (1) litera (b) se încheie în scris, se datează și se semnează de părțile în cauză sau se consemnează în actele instanței, în conformitate cu dreptul și procedurile naționale. Orice comunicare sub formă electronică care permite consemnarea durabilă a acordului este considerată ca reprezentând o formă scrisă.

Persoanele care devin părți la procedură după sesizarea instanței își pot exprima acordul după sesizarea instanței. În lipsa opunerii din partea acestora, acordul lor se consideră ca fiind implicit.

(3)   Cu excepția cazului în care părțile convin altfel, competența conferită la alineatul (1) încetează de îndată ce:

(a)

hotărârea pronunțată în cadrul acestei proceduri nu mai poate face obiectul unei căi de atac ordinare; sau

(b)

procedura a încetat dintr-un alt motiv.

(4)   Competența conferită în temeiul alineatului (1) litera (b) punctul (ii) este exclusivă.