Art. 12 Regulamentul (UE) 2019/1111 - Materie Matrimonială și Răspundere Pă… — Transferul de competență către o instanță dintr-un alt stat membru

(1)   În circumstanțe excepționale, o instanță dintr-un stat membru competentă pentru a soluționa cauza pe fond poate, la cererea unei părți sau din oficiu, în cazul în care consideră că o instanță dintr-un alt stat membru cu care copilul are o legătură specială ar fi mai bine plasată pentru a evalua interesul superior al copilului în cauza respectivă, să suspende procedura sau o anumită parte a acesteia și:

(a)

să stabilească un termen pentru ca una sau mai multe dintre părți să informeze instanța din celălalt stat membru cu privire la procedura pendinte și la posibilitatea de a transfera competența și de a formula o cerere în fața respectivei instanțe; sau

(b)

să solicite unei instanțe din alt stat membru să își declare competența în conformitate cu alineatul (2).

(2)   Instanța din celălalt stat membru poate, în cazul în care din cauza circumstanțelor specifice ale cauzei acest lucru este în interesul superior al copilului, să se declare competentă într-un termen de șase săptămâni de la:

(a)

data sesizării sale în conformitate cu alineatul (1) litera (a); sau

(b)

data primirii solicitării în conformitate cu alineatul (1) litera (b).

Instanța care a fost sesizată în al doilea rând sau căreia i s-a solicitat să se declare competentă informează fără întârziere prima instanță sesizată. În cazul în care acceptă, prima instanță sesizată își declină competența.

(3)   Prima instanță sesizată continuă să își exercite competența în cazul în care nu a primit acceptarea competenței de către instanța celuilalt stat membru în termen de șapte săptămâni de la:

(a)

expirarea termenului stabilit pentru ca părțile să formuleze o cerere în fața unei instanțe dintr-un alt stat membru în conformitate cu alineatul (1) litera (a); sau

(b)

primirea cererii de către respectiva instanță în conformitate cu alineatul (1) litera (b).

(4)   În sensul alineatului (1), se consideră că un copil are o legătură specială cu un stat membru în cazul în care:

(a)

după sesizarea instanței menționate la alineatul (1), copilul și-a dobândit reședința obișnuită în acest stat membru;

(b)

copilul a avut reședința obișnuită în acest stat membru;

(c)

copilul este resortisant al acestui stat membru;

(d)

unul dintre titularii răspunderii părintești își are reședința obișnuită în acest stat membru; sau

(e)

litigiul se referă la măsurile de protecție a copilului privind administrarea, conservarea sau dispoziția cu privire la bunurile deținute de copil, bunuri care se află pe teritoriul acestui stat membru.

(5)   În cazul în care competența exclusivă a instanței a fost stabilită în temeiul articolului 10, instanța respectivă nu poate transfera competența către o instanță dintr-un alt stat membru.