Art. 29 Regulamentul (UE) 2019/1111 - Materie Matrimonială și Răspundere Pă… — Procedura în urma refuzului de a înapoia copilul în temeiul articolului 13 din Convenția de la Haga din 1980

Procedura în urma refuzului de a înapoia copilul în temeiul articolului 13 alineatul (1) litera (b) și al articolului 13 alineatul (2) din Convenția de la Haga din 1980

(1)   Prezentul articol se aplică în cazul în care o hotărâre prin care se refuză înapoierea unui copil într-un alt stat membru se bazează exclusiv pe articolul 13 alineatul (1) litera (b) sau pe articolul 13 alineatul (2) din Convenția de la Haga din 1980.

(2)   Instanța care pronunță o hotărâre, astfel cum este menționată la alineatul (1), eliberează din oficiu un certificat utilizând formularul prevăzut în anexa I. Certificatul se completează și se eliberează în limba hotărârii. Certificatul poate fi eliberat și într-o altă limbă oficială a instituțiilor Uniunii Europene care a fost solicitată de o parte. Acest lucru nu creează nicio obligație pentru instanța care eliberează certificatul de a furniza o traducere sau o transliterare a conținutului traductibil din câmpurile de text liber.

(3)   În cazul în care, la momentul la care instanța pronunță o hotărâre, astfel cum este menționată la alineatul (1), o instanță din statul membru în care copilul își avea reședința obișnuită imediat înaintea deplasării sau a reținerii sale ilicite a fost deja sesizată cu o procedură având ca obiect examinarea pe fond a chestiunii încredințării copilului, instanța, dacă are cunoștință de procedura respectivă, transmite instanței din respectivul stat membru, în termen de o lună de la data hotărârii menționate la alineatul (1), fie direct, fie prin intermediul autorităților centrale, următoarele documente:

(a)

o copie a hotărârii sale astfel cum este menționată la alineatul (1);

(b)

certificatul eliberat în temeiul alineatului (2); și

(c)

după caz, o transcriere, un rezumat sau un proces-verbal al ședințelor de judecată care au avut loc în fața instanței, precum și orice alte documente pe care le consideră relevante.

(4)   Instanța din statul membru în care copilul își avea reședința obișnuită imediat înaintea deplasării sau a reținerii sale ilicite poate, dacă este necesar, să solicite unei părți să furnizeze o traducere sau o transliterare, în conformitate cu articolul 91, a hotărârii astfel cum este menționată la alineatul (1), precum și a oricărui alt document anexat la certificat în conformitate cu alineatul (3) litera (c) din prezentul articol.

(5)   Dacă, în alte cazuri decât cele menționate la alineatul (3), în termen de trei luni de la data notificării unei hotărâri astfel cum este menționată la alineatul (1), una dintre părți sesizează o instanță din statul membru în care copilul își avea reședința obișnuită imediat înaintea deplasării sau a reținerii sale ilicite pentru ca această instanță să examineze pe fond chestiunea încredințării copilului, respectiva parte transmite instanței următoarele documente:

(a)

o copie a hotărârii astfel cum este menționată la alineatul (1);

(b)

certificatul eliberat în temeiul alineatului (2); și

(c)

după caz, o transcriere, un rezumat sau un proces-verbal al ședințelor de judecată care au avut loc în fața instanței care a refuzat înapoierea copilului.

(6)   În pofida unei hotărâri astfel cum este menționată la alineatul (1), orice hotărâre prin care se soluționează pe fond chestiunea încredințării copilului pronunțată în urma unei proceduri menționate la alineatele (3) și (5) care implică înapoierea copilului este executorie în alt stat membru în conformitate cu capitolul IV.

RECUNOAȘTERE ȘI EXECUTARE

Dispoziții generale privind recunoașterea și executarea

Recunoaștere