Art. 39 Regulamentul (UE) 2019/1111 - Materie Matrimonială și Răspundere Pă… — Motive de refuz al recunoașterii hotărârilor în materia autorității părintești

(1)   Recunoașterea unei hotărâri pronunțate în materia răspunderii părintești se refuză:

(a)

în cazul în care recunoașterea contravine în mod evident ordinii publice din statul membru în care se invocă aceasta, luând în considerare interesul superior al copilului;

(b)

în cazul în care actul de inițiere a procedurii sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat în timp util persoanei care nu s-a prezentat, astfel încât aceasta să își poată pregăti apărarea, cu excepția cazului în care se constată că respectiva persoană a acceptat hotărârea într-un mod neechivoc;

(c)

la solicitarea oricărei persoane care susține că hotărârea se opune exercitării răspunderii sale părintești, în cazul în care hotărârea a fost pronunțată fără ca această persoană să fi avut posibilitatea de a fi ascultată;

(d)

în cazul și în măsura în care aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțată ulterior în materia răspunderii părintești în statul membru în care se invocă recunoașterea;

(e)

în cazul și în măsura în care aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțată ulterior în materia răspunderii părintești într-un alt stat membru sau în statul terț în care copilul își are reședința obișnuită, cu condiția ca hotărârea ulterioară să îndeplinească condițiile necesare recunoașterii sale în statul membru în care se invocă recunoașterea; sau

(f)

în cazul în care nu a fost respectată procedura prevăzută la articolul 82.

(2)   Recunoașterea unei hotărâri în materia răspunderii părintești poate fi refuzată în cazul în care hotărârea a fost pronunțată fără să i se fi oferit copilului care este capabil de a-și forma o opinie proprie posibilitatea de a-și exprima opinia în conformitate cu articolul 21, cu excepția cazului în care:

(a)

procedura privea numai bunurile copilului, cu condiția ca oferirea unei astfel de posibilități să nu fi fost obligatorie ținând seama de obiectul procedurii; sau

(b)

existau motive serioase în acest sens, având în vedere, în special, urgența cauzei.