Art. 12 Regulamentul (UE) 2020/1784 - Notificarea și Comunicarea Actelor Ju… — Refuzul acceptării unui act

(1)   Destinatarul poate refuza să accepte actul care se notifică sau comunică în cazul în care actul nu este redactat într-una dintre următoarele limbi sau însoțit de o traducere într-una dintre următoarele limbi:

(a)

o limbă pe care destinatarul o înțelege; sau

(b)

limba oficială a statului membru de destinație sau, în cazul în care în respectivul stat membru există mai multe limbi oficiale, limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale locului în care urmează să se efectueze notificarea sau comunicarea.

(2)   Agenția de primire informează destinatarul cu privire la dreptul prevăzut la alineatul (1) în cazul în care actul nu este redactat sau însoțit de o traducere într-o limbă menționată la litera (b) de la respectivul alineat, anexând la actul care trebuie notificat sau comunicat formularul L din anexa I, formular care trebuie furnizat în:

(a)

limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale statului membru de origine; și

(b)

una dintre limbile menționate la alineatul (1) litera (b).

În cazul în care există indicii că destinatarul înțelege o limbă oficială a unui alt stat membru, formularul L din anexa I se furnizează și în respectiva limbă.

În cazul în care un stat membru traduce formularul L din anexa I într-o limbă a unei țări terțe, acesta comunică respectiva traducere Comisiei în vederea punerii acesteia la dispoziție pe portalul european e-justiție.

(3)   Destinatarul poate refuza să accepte actul fie în momentul notificării sau al comunicării, fie în termen de două săptămâni de la momentul notificării sau al comunicării, întocmind o declarație scrisă a refuzării acceptării. În acest scop, destinatarul poate returna către agenția de primire fie formularul L din anexa I, fie o declarație scrisă care indică faptul că destinatarul refuză să accepte actul din cauza limbii în care este notificat sau comunicat.

(4)   Atunci când agenția de primire este informată că destinatarul refuză să accepte actul, în temeiul alineatelor (1), (2) și (3), aceasta informează imediat agenția de transmitere prin intermediul certificatului de efectuare sau de neefectuare a notificării sau a comunicării actelor, utilizând formularul K din anexa I, și returnează cererea, precum și, după caz, fiecare act a cărui traducere este solicitată.

(5)   Notificarea sau comunicarea actului refuzat poate fi remediată prin notificarea sau comunicarea către destinatar, în conformitate cu prezentul regulament, a respectivului act însoțit de o traducere într-una dintre limbile prevăzute la alineatul (1). Într-o astfel de situație, data notificării sau comunicării actului este data la care actul și traducerea acestuia au fost notificate sau comunicate în conformitate cu dreptul statului membru de destinație. Cu toate acestea, în cazul în care dreptul unui stat membru prevede obligația ca un act să fie notificat sau comunicat într-un anumit termen, data care se ia în considerare în ceea ce privește solicitantul este data notificării sau a comunicării actului inițial, stabilită în conformitate cu articolul 13 alineatul (2).

(6)   Alineatele (1)-(5) se aplică și celorlalte mijloace de transmitere și de notificare sau comunicare a actelor judiciare prevăzute în secțiunea 2.

(7)   În sensul alineatelor (1) și (2), agenții diplomatici sau funcționarii consulari, în situațiile în care notificarea sau comunicarea este efectuată în conformitate cu articolul 17, precum și autoritatea sau persoana competentă în situațiile în care notificarea sau comunicarea este efectuată în conformitate cu articolul 18, 19 sau 20, informează destinatarul că acesta poate refuza să accepte actul și că fie formularul L din anexa I, fie o declarație scrisă de refuz trebuie să fie returnată respectivilor agenți sau funcționari, ori respectivei autorități sau respectivei persoane, după caz.