Art. 22 Regulamentul (UE) 2020/1784 - Notificarea și Comunicarea Actelor Ju… — Neprezentarea pârâtului la înfățișare

(1)   Atunci când un act de sesizare a instanței sau un act echivalent acestuia a trebuit să fie transmis într-un alt stat membru în vederea notificării sau a comunicării în temeiul prezentul regulament, iar pârâtul nu s-a prezentat la înfățișare, pronunțarea hotărârii se suspendă până când se stabilește dacă notificarea, comunicarea sau remiterea actului a avut loc în timp util pentru ca pârâtul să își poată pregăti apărarea și că:

(a)

actul a fost notificat sau comunicat conform unei proceduri prevăzute de dreptul statului membru de destinație pentru notificarea sau comunicarea actelor, în cauzele interne, către persoanele aflate pe teritoriul său; sau

(b)

actul a fost în fapt remis pârâtului sau la reședința pârâtului prin alt mijloc prevăzut în prezentul regulament.

(2)   Orice stat membru poate să comunice Comisiei faptul că o instanță, în pofida dispozițiilor alineatului (1), poate pronunța o hotărâre, chiar dacă nu s-a primit niciun certificat de efectuare a notificării sau a comunicării ori a remiterii actului de sesizare a instanței sau a unui act echivalent acestuia, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții:

(a)

actul a fost transmis prin unul dintre mijloacele prevăzute în prezentul regulament;

(b)

de la data transmiterii actului s-a scurs un termen considerat adecvat de către instanță în acel caz, dar nu mai puțin de șase luni;

(c)

nu s-a obținut niciun tip de certificat, cu toate că autoritățile sau organismele competente ale statului membru de destinație au întreprins toate demersurile rezonabile în sensul obținerii acestuia.

Aceste informații sunt puse la dispoziție pe portalul european e-justiție.

(3)   În pofida alineatelor (1) și (2), în cazuri urgente justificate, instanțele pot dispune orice măsură provizorie sau asigurătorie.

(4)   Atunci când un act de sesizare a instanței sau un act echivalent acestuia a trebuit transmis în alt stat membru în scopul notificării sau al comunicării, în conformitate cu prezentul regulament, și a fost pronunțată o hotărâre împotriva unui pârât care nu s-a prezentat la înfățișare, judecătorul are facultatea de a dispune repunerea în termen a pârâtului pentru exercitarea unei căi de atac împotriva hotărârii dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele două condiții:

(a)

pârâtul, din motive care nu îi sunt imputabile, nu a luat cunoștință de actul respectiv în timp util pentru a-și pregăti apărarea sau nu a luat cunoștință de hotărâre în timp util pentru a exercita o cale de atac; și

(b)

pârâtul a prezentat la acțiune o apărare la prima vedere întemeiată.

O astfel de cerere de repunere în termen poate fi formulată numai într-un termen rezonabil de la data la care pârâtul a luat cunoștință de hotărâre.

Orice stat membru poate să comunice Comisiei faptul că o cerere de repunere în termen este inadmisibilă dacă este formulată după expirarea unui termen precizat de statul membru în respectiva comunicare. Respectivul termen nu poate fi în niciun caz mai scurt de un an de la data pronunțării hotărârii. Aceste informații sunt puse la dispoziție pe portalul european e-justiție.

(5)   Alineatul (4) nu se aplică în cazul hotărârilor privind starea civilă sau capacitatea juridică a persoanelor.