Art. 4 Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), 1950 — Interzicerea sclaviei și a muncii forțate

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 4 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 29.07.2004 – prezentformă consolidată

   Interzicerea sclaviei și a muncii forțate

   1. Nimeni nu poate fi ținut în sclavie sau în condiții de aservire.

   2. Nimeni nu poate fi constrînsconstrâns să execute o muncamuncă forțată sau obligatorie.

   3. Nu se considera muncaconsideră muncă forțată sau obligatorie în sensul prezentului articol:

   a) orice munca impusamuncă impusă în mod normal unei persoane supuse detentieidetenției în condițiile prevăzute de art. 5 din prezenta convenție sau în timpul în care se aflaaflă în libertate condiționată;

   b) orice serviciu cu caracter militar sau, în cazul celor care refuza sarefuză să satisfacă serviciul militar din motive de constiinta,conștiință, în țările în care acest lucru este recunoscut ca legitim, un alt serviciu în locul serviciului militar obligatoriu;

   c) orice serviciu impus în situații de criza sau de calamitati care ameninta viațacriză sau de calamități care amenință viață sau bunăstarea comunității;

   d) orice muncamuncă sau serviciu care face parte din obligațiile civile normale.

   Titlul art. 4 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.

2. 18.05.1994 – 29.07.2004text inițial

   1. Nimeni nu poate fi ținut în sclavie sau în condiții de aservire.

   2. Nimeni nu poate fi constrîns să execute o munca forțată sau obligatorie.

   3. Nu se considera munca forțată sau obligatorie în sensul prezentului articol:

   a) orice munca impusa în mod normal unei persoane supuse detentiei în condițiile prevăzute de art. 5 din prezenta convenție sau în timpul în care se afla în libertate condiționată;

   b) orice serviciu cu caracter militar sau, în cazul celor care refuza sa satisfacă serviciul militar din motive de constiinta, în țările în care acest lucru este recunoscut ca legitim, un alt serviciu în locul serviciului militar obligatoriu;

   c) orice serviciu impus în situații de criza sau de calamitati care ameninta viața sau bunăstarea comunității;

   d) orice munca sau serviciu care face parte din obligațiile civile normale.