Art. 5*) Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), 1950 — Dreptul la libertate și la siguranță

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 5*) și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 29.07.2004 – prezentformă consolidată

   1. Orice persoanăDreptul la libertate și la siguranță

   1. Orice persoană1 are dreptul la libertate și la siguranța.siguranță. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția următoarelor cazuri și potrivit căilor legale:

   a) dacă este deținut legal pe baza condamnării pronunțate de către un tribunal competent;

   b) dacă a făcut obiectul unei arestariarestări sau al unei detineridețineri legale pentru nesupunerea la o hotărâre pronunțată, conform legii, de către un tribunal ori în vederea garantariigarantării executării unei obligații prevăzute de lege;

   c) dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când existaexistă motive verosimile de a banui ca a savirsitbănui că a săvârșit o infracțiune sau când existaexistă motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica sa savirseascasăvârșească o infracțiune sau sa fugasă fugă după săvârșirea acesteia;

   d) dacă este vorba de detenția legală a unui minor, hotaritahotărâtă pentru educația sa sub supraveghere sau despre detenția sa legală, în scopul aducerii sale în fața autorității competente;

   e) dacă este vorba despre detenția legală a unei persoane susceptibile sasă transmită o boala contagioasa,contagioasă, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond;

   f) dacă este vorba despre arestarea sau detenția legală a unei persoane pentru a o împiedica sasă pătrundă în mod ilegal pe teritoriu sau împotriva căreia se aflaaflă în curs o procedură de expulzare ori de extrădare.

   2. Orice persoană arestataarestată trebuie să fie informată, în termenul cel mai scurt și într-o limbă pe care o înțelege, asupra motivelor arestării sale și asupra oricărei acuzatiiacuzații aduse împotriva sa.

   3. Orice persoană arestataarestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare și are dreptul de a fi judecatajudecată într-un termen rezonabil sau eliberataeliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonatasubordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauzacauză la audiere.

   4. Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deținere are dreptul sasă introducă un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta sasă statueze într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale și sasă dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegala.ilegală.

   5. Orice persoană care este victima unei arestariarestări sau a unei detineridețineri în condiții contrare dispozițiilor acestui articol are dreptul la reparații.

   Titlul art. 5 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.

2. 18.05.1994 – 29.07.2004text inițial

   1. Orice persoană are dreptul la libertate și la siguranța. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția următoarelor cazuri și potrivit căilor legale:

   a) dacă este deținut legal pe baza condamnării pronunțate de către un tribunal competent;

   b) dacă a făcut obiectul unei arestari sau al unei detineri legale pentru nesupunerea la o hotărâre pronunțată, conform legii, de către un tribunal ori în vederea garantarii executării unei obligații prevăzute de lege;

   c) dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când exista motive verosimile de a banui ca a savirsit o infracțiune sau când exista motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica sa savirseasca o infracțiune sau sa fuga după săvârșirea acesteia;

   d) dacă este vorba de detenția legală a unui minor, hotarita pentru educația sa sub supraveghere sau despre detenția sa legală, în scopul aducerii sale în fața autorității competente;

   e) dacă este vorba despre detenția legală a unei persoane susceptibile sa transmită o boala contagioasa, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond;

   f) dacă este vorba despre arestarea sau detenția legală a unei persoane pentru a o împiedica sa pătrundă în mod ilegal pe teritoriu sau împotriva căreia se afla în curs o procedură de expulzare ori de extrădare.

   2. Orice persoană arestata trebuie să fie informată, în termenul cel mai scurt și într-o limbă pe care o înțelege, asupra motivelor arestării sale și asupra oricărei acuzatii aduse împotriva sa.

   3. Orice persoană arestata sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare și are dreptul de a fi judecata într-un termen rezonabil sau eliberata în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonata unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauza la audiere.

   4. Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deținere are dreptul sa introducă un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta sa statueze într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale și sa dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegala.

   5. Orice persoană care este victima unei arestari sau a unei detineri în condiții contrare dispozițiilor acestui articol are dreptul la reparații.