Art. 111 Codul muncii

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 111 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 22.10.2022 – prezentmodificat prin Legea 283/2022

   (1) Timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziția angajatorului și își îndeplinește sarcinile și atribuțiile sale,atribuțiile, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil și/sau ale legislației în vigoare.

   (2) Programul de muncă reprezintă modelul de organizare a activității, care stabilește orele și zilele când începe și când se încheie prestarea muncii.

   (3) Modelul de organizare a muncii reprezintă forma de organizare a timpului de muncă și repartizarea sa în funcție de un anumit model stabilit de angajator.

2. 18.05.2011 – 22.10.2022republicare

   (1) Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.

   (2) Prin excepție, durata timpului de muncă, ce include și orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiția ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referință de 4 luni calendaristice, să nu depășească 48 de ore pe săptămână.

   (3) Pentru anumite activități sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, se pot negocia, prin contractul colectiv de muncă respectiv, perioade de referință mai mari de 4 luni, dar care să nu depășească 6 luni.

   (4) Sub rezerva respectării reglementărilor privind protecția sănătății și securității în muncă a salariaților, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective de muncă pot prevedea derogări de la durata perioadei de referință stabilite la alin. (3), dar pentru perioade de referință care în niciun caz să nu depășească 12 luni.

   (5) La stabilirea perioadelor de referință prevăzute la alin. (2)-(4) nu se iau în calcul durata concediului de odihnă anual și situațiile de suspendare aTimpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziția angajatorului și îndeplinește sarcinile și atribuțiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă.

   (6) Prevederile alin. (1)-(4) nu se aplică tinerilor care nu au împlinit vârsta de 18 ani.muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil și/sau ale legislației în vigoare.

3. 30.04.2011 – 18.05.2011modificat prin Legea 40/2011

   (1) Durata maxima legalamaximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore pe săptămâna,săptămână, inclusiv orele suplimentare.

   (2) Prin excepție, durata timpului de muncă, ce include și orele suplimentare, poate fi prelungitaprelungită peste 48 de ore pe săptămâna,săptămână, cu condiția ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referința de 3 luni calendaristice, sareferință de 4 luni calendaristice, să nu depășească 48 de ore pe săptămâna.săptămână.

   (2^1) Pentru anumite sectoare de activitate, unități(3) Pentru anumite activități sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă unic la nivel național,aplicabil, se pot negocia, prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramura de activitate aplicabil, perioade de referința mai mari de 3 luni, dar care respectiv, perioade de referință mai mari de 4 luni, dar care să nu depășească 6 luni.

   (4) Sub rezerva respectării reglementărilor privind protecția sănătății și securității în muncă a salariaților, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective de muncă pot prevedea derogări de la durata perioadei de referință stabilite la alin. (3), dar pentru perioade de referință care în niciun caz să nu depășească 12 luni.

   (2^2)(5) La stabilirea perioadelor de referințareferință prevăzute la alin. (2) și (2^1)(2)-(4) nu se iau în calcul durata concediului de odihnă anual și situațiile de suspendare a contractului individual de muncă.

   (3) Prevederile alin. (1), (2) și (2^1)(6) Prevederile alin. (1)-(4) nu se aplică tinerilor care nu au implinitîmplinit vârsta de 18 ani.

4. 22.12.2005 – 30.04.2011modificat prin Legea 371/2005

   (1) Durata maxima legalălegala a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore pe săptămâna, inclusiv orele suplimentare.

   (2) Prin excepție, durata timpului de muncă poate fi prelungitămuncă, ce include și orele suplimentare, poate fi prelungita peste 48 de ore pe săptămâna, care includ și orele suplimentare, cu condiția ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referința de o luna calendaristică,3 luni calendaristice, sa nu depășească 48 de ore pe săptămâna.

   (2^1) Pentru anumite sectoare de activitate, unități sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă unic la nivel național, se pot negocia, prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramura de activitate aplicabil, perioade de referința mai mari de o luna,3 luni, dar care să nu depășească 12 luni.

   (2^2) La stabilirea perioadelor de referința prevăzute la alin. (2) și (2^1) nu se iau în calcul durata concediului de odihnă anual și situațiile de suspendare a contractului individual de muncă.

   (3) Prevederile alin. (1), (2) și (2^1) nu se aplică tinerilor care nu au împlinitimplinit vârsta de 18 ani.

5. 05.07.2005 – 22.12.2005modificat prin OUG 65/2005

   (1) Durata maxima legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore pe săptămâna, inclusiv orele suplimentare.

   (2) Când munca se efectuează în schimburi,Prin excepție, durata timpului de muncă va puteapoate fi prelungită peste 8 ore pe zi și peste 48 de ore pe săptămâna,48 de ore pe săptămâna, care includ și orele suplimentare, cu condiția ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă maxima de 3 săptămâni, de referința de o luna calendaristică, sa nu depășească 8 ore pe zi sau 48 de ore pe săptămâna.48 de ore pe săptămâna.

   (2^1) Pentru anumite sectoare de activitate, unități sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă unic la nivel național, se pot negocia, prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramura de activitate aplicabil, perioade de referința mai mari de o luna, dar care să nu depășească 12 luni.

   (2^2) La stabilirea perioadelor de referința prevăzute la alin. (2) și (2^1) nu se iau în calcul durata concediului de odihnă anual și situațiile de suspendare a contractului individual de muncă.

   (3) Prevederile alin. (1) și (2)(1), (2) și (2^1) nu se aplică tinerilor care nu au împlinit vârsta de 18 ani.

6. 24.01.2003 – 05.07.2005text inițial

   (1) Durata maxima legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore pe săptămâna, inclusiv orele suplimentare.

   (2) Când munca se efectuează în schimburi, durata timpului de muncă va putea fi prelungită peste 8 ore pe zi și peste 48 de ore pe săptămâna, cu condiția ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă maxima de 3 săptămâni, sa nu depășească 8 ore pe zi sau 48 de ore pe săptămâna.

   (3) Prevederile alin. (1) și (2) nu se aplică tinerilor care nu au împlinit vârsta de 18 ani.