Art. 17 Directiva 2003/88/CE - Organizarea Timpului de Lucru — Derogări

(1)   Ținând cont de principiile generale de protecție a securității și sănătății lucrătorilor, statele membre pot deroga de la articolele 3-6, 8 și 16 atunci când, pe baza caracteristicilor specifice ale activității exercitate, durata timpului de lucru nu este măsurată și predeterminată sau poate fi determinată de lucrătorii înșiși, în special în cazul:

| | |

| --- | --- |

| (a) | directorilor executivi sau al altor persoane cu puteri decizionale autonome; |

| | |

| --- | --- |

| (b) | lucrătorilor din cadrul asociațiilor familiale sau |

| | |

| --- | --- |

| (c) | lucrătorilor care oficiază ceremonii religioase în biserici și în comunitățile religioase. |

(2)   Derogările prevăzute la alineatele (3) - (5) pot fi adoptate prin acte cu putere de lege și acte administrative sau prin convenții colective sau acorduri încheiate între partenerii sociali, cu condiția ca lucrătorii în cauză să beneficieze de perioade de repaus echivalente compensatorii sau dacă, în cazuri excepționale în care nu este posibil, din motive obiective, să se acorde asemenea perioade de repaus echivalente compensatorii, lucrătorii beneficiază de protecție adecvată.

(3)   În conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol, se poate deroga de la articolele 3-5, 8 și 16:

| | |

| --- | --- |

| (a) | în cazul activităților în care locul de muncă al lucrătorului și domiciliul acestuia sunt la distanță unul de celălalt, cum ar fi activitățile offshore, sau dacă locurile în care lucrătorul își desfășoară activitatea sunt la distanță unul față de celălalt; |

| | |

| --- | --- |

| (b) | în cazul activităților de securitate și supraveghere care necesită prezența permanentă în scopul de a proteja bunuri și persoane, în special gardieni, paznici sau firme de pază și securitate; |

| | | | | | | | | | | | | | | | | | |

| --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- |

| (c) | în cazul activităților care implică nevoia de continuitate a serviciilor sau producției, în special: | | | | --- | --- | | (i) | servicii privind primirea, tratamentul și îngrijirea oferite de spitale sau instituții similare, inclusiv activitățile medicilor stagiari, instituțiilor rezidențiale și ale închisorilor; | | | | | --- | --- | | (ii) | lucrătorii la docuri sau aeroporturi; | | | | | --- | --- | | (iii) | servicii de presă, radio, televiziune, producție cinematografică, servicii de poștă și telecomunicații, ambulanță, servicii de pompieri și protecție civilă; | | | | | --- | --- | | (iv) | producția, transportul și distribuția de gaze, apă și electricitate, colectarea reziduurilor menajere și instalațiile de incinerare; | | | | | --- | --- | | (v) | sectoare în care procesul de muncă nu poate fi întrerupt din motive tehnice; | | | | | --- | --- | | (vi) | activități de cercetare și dezvoltare; | | | | | --- | --- | | (vii) | agricultură; | | | | | --- | --- | | (viii) | lucrători din domeniul transportului de călători pe linii urbane regulate; | |

| | | | | | | | |

| --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- |

| (d) | dacă există o intensificare previzibilă a activității, în special în: | | | | --- | --- | | (i) | agricultură; | | | | | --- | --- | | (ii) | turism; | | | | | --- | --- | | (iii) | servicii poștale; | |

| | | | | | | | |

| --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- | --- |

| (e) | în cazul persoanelor care lucrează în sectorul transportului feroviar: | | | | --- | --- | | (i) | ale căror activități sunt intermitente; | | | | | --- | --- | | (ii) | care petrec timpul de lucru în trenuri sau | | | | | --- | --- | | (iii) | ale căror activități sunt legate de orarele de transport și de asigurarea continuității și regularității traficului; | |

| | |

| --- | --- |

| (f) | în situațiile descrise la articolul 5 alineatul (4) din Directiva 89/391/CEE; |

| | |

| --- | --- |

| (g) | în cazurile de accident sau risc de accident iminent. |

(4)   În conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol, se poate deroga de la articolele 3 și 5:

| | |

| --- | --- |

| (a) | în cazul muncii în ture, de fiecare dată când lucrătorul schimbă tura și nu poate beneficia de perioade de repaus zilnic și săptămânal între sfârșitul unei ture și începutul următoarei; |

| | |

| --- | --- |

| (b) | în cazul activităților care implică perioade de lucru fracționate de-a lungul zilei, mai ales acelea ale personalului însărcinat cu activitățile de curățenie. |

(5)   În conformitate cu alineatul (2) al prezentului articol, se poate deroga de la articolul 6 și articolul 16 litera (b) în cazul medicilor stagiari, în condițiile stabilite la al doilea la al șaptelea paragraf din prezentul alineat.

În ceea ce privește articolul 6, derogările prevăzute în primul paragraf sunt permise pentru o perioadă de tranziție de cinci ani începând cu 1 august 2004.

Statele membre pot dispune de un termen suplimentar care nu poate depăși doi ani, dacă este necesar, pentru a ține cont de dificultățile de a respecta dispozițiile privind timpul de lucru în ceea ce privește responsabilitățile lor în materie de organizare și prestare a serviciilor de sănătate și îngrijire medicală. Cu cel puțin șase luni înainte de sfârșitul perioadei de tranziție, statul membru în cauză informează motivat Comisia, astfel încât aceasta să poată emite un aviz, după consultări adecvate, în termen de trei luni de la primirea acestor informații. Dacă nu se conformează avizului Comisiei, statul membru trebuie să își justifice decizia. Notificarea și justificarea statului membru, precum și avizul Comisiei se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și se înaintează Parlamentului European.

Statele membre pot dispune de încă un termen suplimentar de un an, dacă este necesar, pentru a ține cont de dificultățile speciale legate de responsabilitățile menționate în al treilea paragraf. Ele respectă procedura definită în paragraful respectiv.

Statele membre iau măsurile necesare pentru ca numărul de ore de lucru săptămânale să nu depășească în nici un caz media de 58 în timpul primilor trei ani ai perioadei de tranziție, media de 56 pentru următorii doi ani și media de 52 pentru orice perioadă suplimentară.

Angajatorul consultă reprezentanții lucrătorilor în timp util pentru a ajunge, dacă este posibil, la un acord cu privire la regimurile aplicabile în cursul perioadei de tranziție. În limitele prevăzute în paragraful al cincilea, un astfel de acord poate reglementa:

| | |

| --- | --- |

| (a) | numărul mediu de ore de lucru săptămânale în timpul perioadei de tranziție; |

| | |

| --- | --- |

| (b) | măsurile care trebuie adoptate pentru a se reduce orele de lucru săptămânale la o medie de 48 până la sfârșitul perioadei de tranziție. |

În ceea ce privește articolul 16 litera (b), derogările prevăzute în primul paragraf sunt permise în măsura în care perioada de referință nu depășește 12 luni în timpul primei părți a perioadei de tranziție prevăzute în al cincilea paragraf și șase luni ulterior.