Art. 9 Directiva (UE) 2022/2555 - Securitate Cibernetică (NIS2) — Cadrele naționale de gestionare a crizelor cibernetice

(1)   Fiecare stat membru desemnează sau instituie una sau mai multe autorități competente responsabile cu gestionarea incidentelor de securitate cibernetică de mare amploare și a crizelor (denumite în continuare „autorități de gestionare a crizelor cibernetice”). Statele membre se asigură că respectivele autorități dispun de resurse adecvate pentru a îndeplini, în mod eficace și eficient, sarcinile care le-au fost încredințate. Statele membre asigură corelarea cu cadrele existente pentru gestionarea națională generală a crizelor.

(2)   În cazul în care un stat membru desemnează sau instituie mai mult de o autoritate de gestionare a crizelor cibernetice în temeiul alineatului (1), acesta indică în mod clar care dintre autoritățile respective servește drept coordonator pentru gestionarea incidentelor de securitate cibernetică de mare amploare și a crizelor.

(3)   Fiecare stat membru identifică capacitățile, mijloacele și procedurile care pot fi utilizate în caz de criză în sensul prezentei directive.

(4)   Fiecare stat membru adoptă un plan național de răspuns la incidente de securitate cibernetică de mare amploare și crize, în care sunt stabilite obiectivele și modalitățile de gestionare a incidentelor de securitate cibernetică de mare amploare și a crizelor. Planul respectiv stabilește, în special:

(a)

obiectivele măsurilor și ale activităților naționale de pregătire;

(b)

sarcinile și responsabilitățile autorităților de gestionare a crizelor cibernetice;

(c)

procedurile de gestionare a crizelor cibernetice, inclusiv integrarea acestora în cadrul național general de gestionare a crizelor și canalele de schimb de informații;

(d)

măsurile naționale de pregătire, inclusiv exerciții și activități de formare;

(e)

părțile interesate relevante din sectorul public și privat și infrastructura implicată;

(f)

procedurile naționale și acordurile dintre autoritățile și organismele naționale relevante menite să asigure participarea efectivă a statului membru la gestionarea coordonată a incidentelor de securitate cibernetică de mare amploare și a crizelor la nivelul Uniunii și sprijinul acordat de acesta.

(5)   În termen de trei luni de la desemnarea sau instituirea autorității de gestionare a crizelor cibernetice menționate la alineatul (1), fiecare stat membru notifică Comisiei identitatea autorității sale și orice modificări ulterioare ale acesteia. Statele membre prezintă Comisiei și Rețelei europene a organizațiilor de legătură în materie de crize cibernetice (EU-CyCLONe) informații relevante referitoare la cerințele de la alineatul (4) cu privire la planurile lor naționale de răspuns la incidente de securitate cibernetică de mare amploare și crize, în termen de trei luni de la adoptarea planurilor respective. Statele membre pot exclude informații în cazul și în măsura în care o asemenea excludere este necesară pentru securitatea lor națională.