Art. 12 Legea 156/2000

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 12 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 23.02.2022 – prezentrepublicare

   (1) Pentru statele în care contractele individuale de muncă se încheie, potrivit legislației aplicabile în statul respectiv, în formă scrisă, agenții de plasare și furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă au obligația de a asigura încheierea acestora de către părți atât în limba statului în care se află stabilit sau își desfășoară activitatea angajatorul, cât și în limba română, precum și punerea la dispoziția lucrătorului român a acestui contract, înainte de plecarea acestuia din România.

   (2) Pentru statele în care forma de angajare nu se realizează prin încheierea unui contract de muncă, agenții de plasare și furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă au obligația de a asigura comunicarea și punerea la dispoziția lucrătorului cetățean român, înainte de plecarea acestuia din România, a documentului echivalent contractului de muncă potrivit legislației statului de primire, atât în limba română, cât și în limba statului în care se află stabilit sau își desfășoară activitatea angajatorul.

   (la 17-12-2021,

   sintagma: statului de destinație a fost înlocuită de Punctul 18, Punctul 10, ARTICOLUL UNIC LEGEA nr. 296 din 13 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1183 din 14 decembrie 2021

   )

   (3) Agenții de plasare, respectiv furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă au obligația de a păstra la sediul social, respectiv la sediul permanent din România contractul de mediere, precum și câte o copie, în limba română și în limba statului în care se află stabilit sau își desfășoară activitatea angajatorul, a contractului individual de muncă, semnat de părți conform alin. (1), sau, după caz, un exemplar al documentului prevăzut la alin. (2), pentru o perioadă de 3 ani de la data încheierii acestora, și de a le pune la dispoziția inspectorilor de muncă, cu ocazia controlului.

   (4) Agenții de plasare și furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă au obligația de a transmite inspectoratului teritorial de muncă în a cărui rază teritorială își au sediul social agenții, respectiv inspectoratului teritorial de muncă în a cărui rază teritorială furnizorii de servicii își desfășoară activitatea pe teritoriul României o notificare privind plasarea forței de muncă, cu cel puțin 5 zile lucrătoare anterioare plecării din țară a persoanelor plasate la muncă în străinătate.

   (5) Notificarea prevăzută la alin. (4) cuprinde următoarele elemente: statul de primire, denumirea și adresa sediului social al angajatorului străin, adresa locațiilor în care urmează să se presteze activitatea, numărul lucrătorilor români care urmează să plece din țară, datele de identificare ale acestora, activitatea pe care urmează să o presteze, data la care se efectuează deplasarea, locația de unde se efectuează deplasarea, condițiile de realizare a transportului și datele de identificare ale operatorului de transport.

   (la 17-12-2021,

   sintagma: statul de destinație a fost înlocuită de Punctul 10, ARTICOLUL UNIC LEGEA nr. 296 din 13 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1183 din 14 decembrie 2021

   )

   (6) Transmiterea notificării prevăzute la alin. (4) la inspectoratul teritorial de muncă se realizează prin orice mijloc de comunicare scrisă, inclusiv prin e-mail.

   (7) Notificarea prevăzută la alin. (4) se repartizează de către conducătorul inspectoratului teritorial de muncă direct compartimentelor cu atribuții de control care valorifică informațiile primite în acțiunile de control.

2. 17.12.2021 – 23.02.2022formă consolidată

   (1) Pentru statele în care contractele individuale de muncă se încheie, potrivit legislației aplicabile în statul respectiv, în formă scrisă, agenții de plasare și furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă au obligația de a asigura încheierea acestora de către părți atât în limba statului în care se află stabilit sau își desfășoară activitatea angajatorul, cât și în limba română, precum și punerea la dispoziția lucrătorului român a acestui contract, înainte de plecarea acestuia din România.

   (2) Pentru statele în care forma de angajare nu se realizează prin încheierea unui contract de muncă, agenții de plasare și furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă au obligația de a asigura comunicarea și punerea la dispoziția lucrătorului cetățean român, înainte de plecarea acestuia din România, a documentului echivalent contractului de muncă potrivit legislației statului de destinație,primire, atât în limba română, cât și în limba statului în care se află stabilit sau își desfășoară activitatea angajatorul.

   (la 17-12-2021,

   sintagma: statului de destinație a fost înlocuită de Punctul 18, Punctul 10, ARTICOLUL UNIC LEGEA nr. 296 din 13 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1183 din 14 decembrie 2021

   )

   (3) Agenții de plasare, respectiv furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă au obligația de a păstra la sediul social, respectiv la sediul permanent din România contractul de mediere, precum și câte o copie, în limba română și în limba statului în care se află stabilit sau își desfășoară activitatea angajatorul, a contractului individual de muncă, semnat de părți conform alin. (1), sau, după caz, un exemplar al documentului prevăzut la alin. (2), pentru o perioadă de 3 ani de la data încheierii acestora, și de a le pune la dispoziția inspectorilor de muncă, cu ocazia controlului.

   (4) Agenții de plasare și furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă au obligația de a transmite inspectoratului teritorial de muncă în a cărui rază teritorială își au sediul social agenții, respectiv inspectoratului teritorial de muncă în a cărui rază teritorială furnizorii de servicii își desfășoară activitatea pe teritoriul României o notificare privind plasarea forței de muncă, cu cel puțin 5 zile lucrătoare anterioare plecării din țară a persoanelor plasate la muncă în străinătate.

   (5) Notificarea prevăzută la alin. (4) cuprinde următoarele elemente: statul de destinație,primire, denumirea și adresa sediului social al angajatorului străin, adresa locațiilor în care urmează să se presteze activitatea, numărul lucrătorilor români care urmează să plece din țară, datele de identificare ale acestora, activitatea pe care urmează să o presteze, data la care se efectuează deplasarea, locația de unde se efectuează deplasarea, condițiile de realizare a transportului și datele de identificare ale operatorului de transport.

   (la 17-12-2021,

   sintagma: statul de destinație a fost înlocuită de Punctul 10, ARTICOLUL UNIC LEGEA nr. 296 din 13 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1183 din 14 decembrie 2021

   )

   (6) Transmiterea notificării prevăzute la alin. (4) la inspectoratul teritorial de muncă se realizează prin orice mijloc de comunicare scrisă, inclusiv prin e-mail.

   (7) Notificarea prevăzută la alin. (4) se repartizează de către conducătorul inspectoratului teritorial de muncă direct compartimentelor cu atribuții de control care valorifică informațiile primite în acțiunile de control.

3. 29.04.2021 – 17.12.2021modificat prin OUG 33/2021

   (1) Pentru statele în care contractele individuale de muncă se încheie, potrivit legislației aplicabile în statul respectiv, în formă scrisă, agenții de plasare și furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă au obligația de a asigura încheierea acestora de către părți atât în limba statului în care se află stabilit sau își desfășoară activitatea angajatorul, cât și în limba română, precum și punerea la dispoziția lucrătorului român a acestui contract, înainte de plecarea acestuia din România.

   (2) Pentru statele în care forma de angajare nu se realizează prin încheierea unui contract de muncă, agenții de plasare și furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă au obligația de a asigura comunicarea și punerea la dispoziția lucrătorului cetățean român, înainte de plecarea acestuia din România, a documentului echivalent contractului de muncă potrivit legislației statului de destinație, atât în limba română, cât și în limba statului în care se află stabilit sau își desfășoară activitatea angajatorul.

   (3) Agenții de plasare vor plasare, respectiv furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă au obligația de a păstra la sediul social sau, după caz, la sediile secundare social, respectiv la sediul permanent din România contractul de mediere, precum și câte o copie, în limba română și în limba statului în care se află stabilit sau își desfășoară activitatea angajatorul, a contractului individual de muncă, semnat de părți conform alin. (1), sau, după caz, un exemplar al documentului prevăzut la alin. (2), pe care au obligația de pentru o perioadă de 3 ani de la data încheierii acestora, și de a le pune la dispoziția inspectorilor de muncă, cu ocazia controlului.

   (4) Agenții de plasare și furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă au obligația de a transmite inspectoratului teritorial de muncă în a cărui rază teritorială își au sediul social agenții, respectiv inspectoratului teritorial de muncă în a cărui rază teritorială furnizorii de servicii își desfășoară activitatea pe teritoriul României o notificare privind plasarea forței de muncă, cu cel puțin 5 zile lucrătoare anterioare plecării din țară a persoanelor plasate la muncă în străinătate.

   (5) Notificarea prevăzută la alin. (4) cuprinde următoarele elemente: statul de destinație, denumirea și adresa sediului social al angajatorului străin, adresa locațiilor în care urmează să se presteze activitatea, numărul lucrătorilor români care urmează să plece din țară, datele de identificare ale acestora, activitatea pe care urmează să o presteze, data la care se efectuează deplasarea, locația de unde se efectuează deplasarea, condițiile de realizare a transportului și datele de identificare ale operatorului de transport.

   (6) Transmiterea notificării prevăzute la alin. (4) la inspectoratul teritorial de muncă se realizează prin orice mijloc de comunicare scrisă, inclusiv prin e-mail.

   (7) Notificarea prevăzută la alin. (4) se repartizează de către conducătorul inspectoratului teritorial de muncă direct compartimentelor cu atribuții de control care valorifică informațiile primite în acțiunile de control.

4. 05.11.2020 – 29.04.2021modificat prin Legea 227/2020

   (1) Pentru statele în care contractele individuale de muncă se încheie, potrivit legislației aplicabile în statul respectiv, în formă scrisă, agenții de plasare au obligația de a asigura încheierea acestora de către părți atât în limba statului în care se află stabilit sau își desfășoară activitatea angajatorul, cât și în limba română, precum și punerea la dispoziția lucrătorului român a acestui contract, înainte de plecarea salariatuluiacestuia din România.

   (2) Pentru statele în care forma de angajare nu se realizează prin încheierea unui contract de muncă, agenții de plasare au obligația de a asigura comunicarea, către salariatul comunicarea și punerea la dispoziția lucrătorului cetățean român, înainte de plecarea acestuia din România, a documentului echivalent contractului de muncă potrivit legislației statului de destinație, atât în limba română, cât și în limba statului în care se află stabilit sau își desfășoară activitatea angajatorul.

   (3) Agenții de plasare vor păstra la sediul social sau, după caz, la sediile secundare câte o copie, în limba română și în limba statului în care se află stabilit sau își desfășoară activitatea angajatorul, a contractului individual de muncă, semnat de părți conform alin. (1), sau, după caz, un exemplar al documentului prevăzut la alin. (2), pe care au obligația de a le pune la dispoziția inspectorilor de muncă, cu ocazia controlului.

5. 25.03.2019 – 05.11.2020republicare

   Controlul îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 8-10^1 și al activității desfășurate de (1) Pentru statele în care contractele individuale de muncă se încheie, potrivit legislației aplicabile în statul respectiv, în formă scrisă, agenții de plasare au obligația de a asigura încheierea acestora de către părți atât în limba statului în care se află stabilit sau își desfășoară activitatea angajatorul, cât și în limba română, înainte de plecarea salariatului din România.

   (2) Pentru statele în care forma de angajare nu se realizează prin încheierea unui contract de muncă, agenții de plasare a forței de muncă se realizează de inspectorii de muncă.au obligația de a asigura comunicarea, către salariatul cetățean român, înainte de plecarea acestuia din România, a documentului echivalent contractului de muncă potrivit legislației statului de destinație, atât în limba română, cât și în limba statului în care se află stabilit sau își desfășoară activitatea angajatorul.

   (3) Agenții de plasare vor păstra la sediul social sau, după caz, la sediile secundare câte o copie, în limba română și în limba statului în care se află stabilit sau își desfășoară activitatea angajatorul, a contractului individual de muncă, semnat de părți conform alin. (1), sau, după caz, un exemplar al documentului prevăzut la alin. (2), pe care au obligația de a le pune la dispoziția inspectorilor de muncă, cu ocazia controlului.

6. 05.03.2018 – 25.03.2019modificat prin Legea 232/2017

   Controlul îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 8 și 98-10^1 și al activității desfășurate de agenții de ocupareplasare a forței de muncă se realizează de personalul din cadrul Inspecției Muncii, împuternicit în acest sens.inspectorii de muncă.

7. 05.05.2009 – 05.03.2018republicare

   Abrogat.Controlul îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 8 și 9 și al activității desfășurate de agenții de ocupare a forței de muncă se realizează de personalul din cadrul Inspecției Muncii, împuternicit în acest sens.

8. 12.12.2003 – 05.05.2009modificat prin OG 43/2002

   (1) Agentul de ocupare a forței de muncă poate trimite în străinătate pentru prestarea de activități și persoane încadrate de acesta cu contract individual de muncă.

   (2) În situația prevăzută la alin. (1) agentul de ocupare a forței de muncă va încheia cu cetățeanul român un act adițional la contractul individual de muncă, în care vor fi prevăzute drepturile și obligațiile reciproce, cu respectarea prevederilor art. 10 alin. (2).

   (3) Agentul de ocupare a forței de muncă și cetățenii români aflați în situația prevăzută la alin. (1) au obligația de a plăti, în condițiile legii, contribuțiile la asigurările sociale de stat, la asigurările sociale de sănătate și la Fondul pentru plata ajutorului de șomaj, prevăzute de lege, urmând să beneficieze de prestațiile care se acordă în funcție de aceste contribuții.Abrogat.

9. 26.07.2000 – 12.12.2003text inițial

   (1) Agentul de ocupare a forței de muncă poate trimite în străinătate pentru prestarea de activități și persoane încadrate de acesta cu contract individual de muncă.

   (2) În situația prevăzută la alin. (1) agentul de ocupare a forței de muncă va încheia cu cetățeanul român un act adițional la contractul individual de muncă, în care vor fi prevăzute drepturile și obligațiile reciproce, cu respectarea prevederilor art. 10 alin. (2).

   (3) Agentul de ocupare a forței de muncă și cetățenii români aflați în situația prevăzută la alin. (1) au obligația de a plăti, în condițiile legii, contribuțiile la asigurările sociale de stat, la asigurările sociale de sănătate și la Fondul pentru plata ajutorului de șomaj, prevăzute de lege, urmând să beneficieze de prestațiile care se acordă în funcție de aceste contribuții.