Art. 7 Legea 21/1996

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 7 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 29.02.2016 – prezentrepublicare

   (1) Prevederile art. 5 alin. (1) nu se aplică în următoarele situații:

   a) în cazul în care cota de piață cumulată deținută de părțile la o înțelegere nu depășește 10% pe niciuna dintre piețele relevante afectate de înțelegere, atunci când aceasta este încheiată între întreprinderi care sunt concurenți, existenți sau potențiali, pe una dintre aceste piețe;

   b) în cazul în care cota de piață deținută de fiecare dintre părțile la o înțelegere nu depășește 15% pe niciuna dintre piețele relevante afectate de înțelegere, atunci când aceasta este încheiată între întreprinderi care nu sunt concurenți, existenți sau potențiali, pe niciuna dintre aceste piețe;

   c) în cazul în care este dificil să se stabilească dacă este vorba de o înțelegere între concurenți sau între neconcurenți, se aplică pragul de 10%, potrivit prevederilor alin. (1) lit. a).

   (2) Atunci când pe o piață relevantă concurența este restrânsă de efectul cumulativ al unor înțelegeri de vânzare de bunuri sau de servicii încheiate cu diferiți furnizori sau distribuitori, pragurile prevăzute la alin. (1) sunt reduse la 5%, atât pentru înțelegerile încheiate între concurenți, cât și pentru cele încheiate între neconcurenți.

   (3) Înțelegerile nu restrâng concurența în cazul în care cotele de piață nu depășesc pragurile de 10%, 15%, respectiv 5%, prevăzute la alin. (1) și (2), cu mai mult de două puncte procentuale în cursul a 2 ani calendaristici succesivi.

   (4) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică acordurilor care conțin oricare dintre următoarele restricții grave:

   a) în ceea ce privește acordurile dintre concurenți, astfel cum sunt definite la alin. (1), restricțiile care, în mod direct sau indirect, izolat ori în combinație cu alți factori aflați sub controlul părțilorpărților, au ca obiect:

   1. fixarea prețurilor de vânzare a produselor către terți;

   2. limitarea producției sau a vânzărilor;

   3. împărțirea piețelor sau a clienților;

   b) în ceea ce privește acordurile dintre neconcurenți, astfel cum sunt definite la alin. (1), restricțiile care, în mod direct sau indirect, izolat ori în combinație cu alți factori aflați sub controlul părților au ca obiect:

   1. restrângerea capacității cumpărătorului de a-și stabili prețul de vânzare, fără a aduce atingere posibilității furnizorului de a impune un preț de vânzare maxim sau de a recomanda un preț de vânzare, cu condiția ca acestea din urmă să nu fie echivalente cu un preț de vânzare fix ori minim stabilit în urma presiunilor exercitate de una dintre părți sau a măsurilor de stimulare practicate de aceasta;

   2. restrângeri teritoriale sau privind clienții cărora cumpărătorul le poate vinde bunurile ori serviciile care fac obiectul contractului, cu excepția cazului în care este vorba de una dintre următoarele restricții care nu sunt grave:

   (i) restrângerea vânzărilor active către teritoriul exclusiv sau către o clientelă exclusivă rezervate furnizorului ori cedate de furnizor unui alt cumpărător, atunci când o asemenea restricție nu limitează vânzările efectuate de clienții cumpărătorului;

   (ii) restrângerea vânzărilor către utilizatorii finali realizate de un cumpărător care acționează pe piață în calitate de comerciant cu ridicata;

   (iii) restrângerea vânzărilor către distribuitori neautorizați realizate de membrii unui sistem de distribuție selectivă;

   (iv) restrângerea capacității cumpărătorului de a vinde componente destinate încorporării unor clienți care ar putea să le utilizeze pentru fabricarea de produse asemănătoare celor produse de furnizor;

   3. restrângerea vânzărilor active sau a vânzărilor pasive către utilizatori finali realizate de membrii unui sistem de distribuție selectivă care acționează pe piață în calitate de vânzători cu amănuntul, fără a aduce atingere posibilității de a interzice unui membru al sistemului să își desfășoare activitățile dintr-un sediu secundar neautorizat;

   4. restrângerea livrărilor încrucișate între distribuitori în cadrul unui sistem de distribuție selectivă, inclusiv între distribuitori care acționează la diferite niveluri ale comerțului;

   5. restricția convenită între un furnizor de componente și un cumpărător care încorporează aceste componente, care limitează posibilitatea furnizorului de a vinde aceste componente ca piese separate utilizatorilor finali, unor reparatori sau altor prestatori de servicii care nu au fost desemnați de cumpărător pentru repararea ori întreținerea bunurilor sale;

   c) în ceea ce privește acordurile între concurenți, astfel cum sunt definite la alin. (1), atunci când concurenții acționează, în sensul acordului, la niveluri diferite ale lanțului de producție sau de distribuție, oricare dintre restricțiile grave enumerate la lit. a) și b).

   (5) Prevederile alin. (1)-(4) se aplică și în cazul deciziilor asociațiilorasocierilor de întreprinderi și practicilor concertate.

   (la 06-12-2023,

   sintagma: asociațiilor de întreprinderi a fost înlocuită de Punctul 80., Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 108 din 29 noiembrie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1100 din 6 decembrie 2023

   )

2. 03.04.2014 – 29.02.2016republicare

   Abrogat.(1) Prevederile art. 5 alin. (1) nu se aplică în următoarele situații:

   a) în cazul în care cota de piață cumulată deținută de părțile la o înțelegere nu depășește 10% pe niciuna dintre piețele relevante afectate de înțelegere, atunci când aceasta este încheiată între întreprinderi care sunt concurenți, existenți sau potențiali, pe una dintre aceste piețe;

   b) în cazul în care cota de piață deținută de fiecare dintre părțile la o înțelegere nu depășește 15% pe niciuna dintre piețele relevante afectate de înțelegere, atunci când aceasta este încheiată între întreprinderi care nu sunt concurenți, existenți sau potențiali, pe niciuna dintre aceste piețe;

   c) în cazul în care este dificil să se stabilească dacă este vorba de o înțelegere între concurenți sau între neconcurenți, se aplică pragul de 10%, potrivit prevederilor alin. (1) lit. a).

   (2) Atunci când pe o piață relevantă concurența este restrânsă de efectul cumulativ al unor înțelegeri de vânzare de bunuri sau de servicii încheiate cu diferiți furnizori sau distribuitori, pragurile prevăzute la alin. (1) sunt reduse la 5%, atât pentru înțelegerile încheiate între concurenți, cât și pentru cele încheiate între neconcurenți.

   (3) Înțelegerile nu restrâng concurența în cazul în care cotele de piață nu depășesc pragurile de 10%, 15%, respectiv 5%, prevăzute la alin. (1) și (2), cu mai mult de două puncte procentuale în cursul a 2 ani calendaristici succesivi.

   (4) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică acordurilor care conțin oricare dintre următoarele restricții grave:

   a) în ceea ce privește acordurile dintre concurenți, astfel cum sunt definite la alin. (1), restricțiile care, în mod direct sau indirect, izolat ori în combinație cu alți factori aflați sub controlul părților au ca obiect:

   1. fixarea prețurilor de vânzare a produselor către terți;

   2. limitarea producției sau a vânzărilor;

   3. împărțirea piețelor sau a clienților;

   b) în ceea ce privește acordurile dintre neconcurenți, astfel cum sunt definite la alin. (1), restricțiile care, în mod direct sau indirect, izolat ori în combinație cu alți factori aflați sub controlul părților au ca obiect:

   1. restrângerea capacității cumpărătorului de a-și stabili prețul de vânzare, fără a aduce atingere posibilității furnizorului de a impune un preț de vânzare maxim sau de a recomanda un preț de vânzare, cu condiția ca acestea din urmă să nu fie echivalente cu un preț de vânzare fix ori minim stabilit în urma presiunilor exercitate de una dintre părți sau a măsurilor de stimulare practicate de aceasta;

   2. restrângeri teritoriale sau privind clienții cărora cumpărătorul le poate vinde bunurile ori serviciile care fac obiectul contractului, cu excepția cazului în care este vorba de una dintre următoarele restricții care nu sunt grave:

   (i) restrângerea vânzărilor active către teritoriul exclusiv sau către o clientelă exclusivă rezervate furnizorului ori cedate de furnizor unui alt cumpărător, atunci când o asemenea restricție nu limitează vânzările efectuate de clienții cumpărătorului;

   (ii) restrângerea vânzărilor către utilizatorii finali realizate de un cumpărător care acționează pe piață în calitate de comerciant cu ridicata;

   (iii) restrângerea vânzărilor către distribuitori neautorizați realizate de membrii unui sistem de distribuție selectivă;

   (iv) restrângerea capacității cumpărătorului de a vinde componente destinate încorporării unor clienți care ar putea să le utilizeze pentru fabricarea de produse asemănătoare celor produse de furnizor;

   3. restrângerea vânzărilor active sau a vânzărilor pasive către utilizatori finali realizate de membrii unui sistem de distribuție selectivă care acționează pe piață în calitate de vânzători cu amănuntul, fără a aduce atingere posibilității de a interzice unui membru al sistemului să își desfășoare activitățile dintr-un sediu secundar neautorizat;

   4. restrângerea livrărilor încrucișate între distribuitori în cadrul unui sistem de distribuție selectivă, inclusiv între distribuitori care acționează la diferite niveluri ale comerțului;

   5. restricția convenită între un furnizor de componente și un cumpărător care încorporează aceste componente, care limitează posibilitatea furnizorului de a vinde aceste componente ca piese separate utilizatorilor finali, unor reparatori sau altor prestatori de servicii care nu au fost desemnați de cumpărător pentru repararea ori întreținerea bunurilor sale;

   c) în ceea ce privește acordurile între concurenți, astfel cum sunt definite la alin. (1), atunci când concurenții acționează, în sensul acordului, la niveluri diferite ale lanțului de producție sau de distribuție, oricare dintre restricțiile grave enumerate la lit. a) și b).

   (5) Prevederile alin. (1)-(4) se aplică și în cazul deciziilor asociațiilor de întreprinderi și practicilor concertate.

3. 01.02.2014 – 03.04.2014modificat prin OUG 75/2010

   (1) Dacă, prin masurile luate și prin sanctiunile aplicate de Consiliul Concurentei, conform prevederilor cap. IV-VI, unui agent economic abuzand de pozitia sa dominantă, nu se obtin restabilirea situației și prevenirea repetarii abuzului, Consiliul Concurentei, pentru motiv de afectare grava a unui interes public major, poate cere Curtii de Apel București sa ordone masurile adecvate pentru lichidarea pozitiei dominante pe piața a acestuia, instanța judecătorească putand dispune, după caz:

   a) invalidarea unor contracte sau a unor clauze contractuale prin intermediul cărora se exploateaza abuziv pozitia dominantă;

   b) invalidarea actului sau a actelor de realizare a unei concentrari creatoare de pozitie dominantă, chiar atunci când prin actul sau actele juridice în cauza s-ar fi constituit o noua persoana juridica;

   c) limitarea sau interdictia accesului pe piața;

   d) vanzarea de active;

   e) restructurarea prin divizare a agentului economic.

   (2) Consiliul Concurentei trebuie să specifice, prin trimitere la textul legal, măsura sau masurile ce solicita a fi ordonate de instanța, fără a putea cere luarea, în cazul dedus judecatii, a oricareia dintre ele ori a tuturor, iar instanța neputand dispune o alta măsura decat cea sau cele la care se referă cererea.

   (3) Instanța judecătorească va putea ordona una sau mai multe dintre masurile prevăzute la alin. (1) numai sub condiția să fie evitata orice crestere a preturilor din aceasta cauza sau afectarea executarii de către agentul economic a obligațiilor asumate față de terti.

   (4) Se considera interes public major, motivand cererea Consiliului Concurentei pentru dispunerea de măsuri extreme dintre cele prevăzute la alin. (1), securitatea publică, pluralitatea de agenti economici independenti, bunastarea consumatorilor și regulile prudentiale. Sarcina probei afectarii grave a unui interes public major incumba Consiliului Concurentei.

   (5) Împotriva sentintei Curtii de Apel București, sesizata conform alin. (1), pot introduce recurs la Înaltă Curte de Casatie și Justiție Consiliul Concurentei și agentii economici supuși masurilor dispuse prin aceasta.Abrogat.

4. 16.08.2005 – 01.02.2014republicare

   (1) Dacă, prin masurile luate și prin sanctiunile aplicate de Consiliul Concurentei, conform prevederilor cap. IV-VI, unui agent economic abuzand de pozitia sa dominantă, nu se obtin restabilirea situației și prevenirea repetarii abuzului, Consiliul Concurentei, pentru motiv de afectare grava a unui interes public major, poate cere Curtii de Apel București sa ordone masurile adecvate pentru lichidarea pozitiei dominante pe piața a acestuia, instanța judecătorească putand dispune, după caz:

   a) invalidarea unor contracte sau a unor clauze contractuale prin intermediul cărora se exploateaza abuziv pozitia dominantă;

   b) invalidarea actului sau a actelor de realizare a unei concentrari creatoare de pozitie dominantă, chiar atunci când prin actul sau actele juridice în cauza s-ar fi constituit o noua persoana juridica;

   c) limitarea sau interdictia accesului pe piața;

   d) vanzarea de active;

   e) restructurarea prin divizare a agentului economic.

   (2) Consiliul Concurentei trebuie să specifice, prin trimitere la textul legal, măsura sau masurile ce solicita a fi ordonate de instanța, fără a putea cere luarea, în cazul dedus judecatii, a oricareia dintre ele ori a tuturor, iar instanța neputand dispune o alta măsura decat cea sau cele la care se referă cererea.

   (3) Instanța judecătorească va putea ordona una sau mai multe dintre masurile prevăzute la alin. (1) numai sub condiția să fie evitata orice crestere a preturilor din aceasta cauza sau afectarea executarii de către agentul economic a obligațiilor asumate față de terti.

   (4) Abrogat.

   (5) Se considera interes public major, motivand cererea Consiliului Concurentei pentru dispunerea de măsuri extreme dintre cele prevăzute la alin. (1), securitatea publică, pluralitatea de agenti economici independenti, bunastarea consumatorilor și regulile prudentiale. Sarcina probei afectarii grave a unui interes public major incumba Consiliului Concurentei.

   (6) Abrogat.

   (7)(5) Împotriva sentintei Curtii de Apel București, sesizata conform alin. (1), pot introduce recurs la Înaltă Curte de Casatie și Justiție Consiliul Concurentei și agentii economici supuși masurilor dispuse prin aceasta.

   Articolul 7 a fost modificat prin art.1, punctul 5 din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 121 din 4 decembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 875 din 10 decembrie 2003.

   Alin. (4) și (6) ale art. 7 au fost abrogate de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 538 din 25 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.130 din 30 noiembrie 2004.

5. 03.12.2004 – 16.08.2005modificat prin Legea 538/2004

   (1) Dacă, prin măsurilemasurile luate și prin sancțiunilesanctiunile aplicate de Consiliul Concurentei, conform prevederilor cap. IV-VI, unui agent economic abuzand de pozițiapozitia sa dominantă, nu se obținobtin restabilirea situației și prevenirea repetarii abuzului, Consiliul Concurentei, pentru motiv de afectare grava a unui interes public major, poate cere CurțiiCurtii de Apel București sa ordone măsurilemasurile adecvate pentru lichidarea pozițieipozitiei dominante pe piața a acestuia, instanța judecătorească putândputand dispune, după caz:

   a) invalidarea unor contracte sau a unor clauze contractuale prin intermediul cărora se exploatează abuziv pozițiaexploateaza abuziv pozitia dominantă;

   b) invalidarea actului sau a actelor de realizare a unei concentrari creatoare de pozițiepozitie dominantă, chiar atunci când prin actul sau actele juridice în cauza s-ar fi constituit o noua persoana juridică;juridica;

   c) limitarea sau interdicțiainterdictia accesului pe piața;

   d) vânzareavanzarea de active;

   e) restructurarea prin divizare a agentului economic.

   (2) Consiliul Concurentei trebuie să specifice, prin trimitere la textul legal, măsura sau măsurilemasurile ce solicita a fi ordonate de instanța, fără a putea cere luarea, în cazul dedus judecații, a oricăreiajudecatii, a oricareia dintre ele ori a tuturor, iar instanța neputândneputand dispune o alta măsura decâtdecat cea sau cele la care se referă cererea.

   (3) Instanța judecătorească va putea ordonăordona una sau mai multe dintre măsurilemasurile prevăzute la alin. (1) numai sub condiția să fie evitata orice creștere a prețurilorcrestere a preturilor din aceasta cauza sau afectarea executăriiexecutarii de către agentul economic a obligațiilor asumate față de terți.terti.

   (4) În cazul regiilor autonome, al societăților comerciale la care participarea statului este majoritara, precum și al unor instituții sau altor organisme publice care realizează activități de producție, distribuție ori servicii, dar fără ca prin aceasta sa exercite prerogative de autoritate publică, Consiliul Concurentei va sesiza, în prealabil, organul competent al administrației publice centrale sau locale, pentru a decide corespunzător în vederea restabilirii situației și prevenirii repetarii abuzului, prin restructurare ori prin alte modalități adecvate situației, putând sesiza Curtea de Apel București numai în cazul neluării de către organul administrativ a unei decizii corespunzătoare în termen de 30 de zile de la sesizare.Abrogat.

   (5) Se considera interes public major, motivand cererea Consiliului Concurentei pentru dispunerea de măsuri extreme dintre cele prevăzute la alin. (1), securitatea publică, pluralitatea de agenți economici independenți, bunăstareaagenti economici independenti, bunastarea consumatorilor și regulile prudentiale. Sarcina probei afectăriiafectarii grave a unui interes public major incumba Consiliului Concurentei.

   (6) Pentru situațiile prevăzute la alin. (4), organul competent al administrației publice poate interveni în proces conform regulilor din Codul de procedură civilă.Abrogat.

   (7) Împotriva sentinței Curțiisentintei Curtii de Apel București, sesizată conform alin. (1) sau (4),sesizata conform alin. (1), pot introduce recurs la Înaltă Curte de CasațieCasatie și Justiție Consiliul Concurentei, agenții economici supuși măsurilor dispuse prin aceasta, precum și, în situațiile prevăzute la alin. (4), organul competent al administrației publice.Concurentei și agentii economici supuși masurilor dispuse prin aceasta.

   Articolul 7 a fost modificat prin art.1, punctul 5 din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 121 din 4 decembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 875 din 10 decembrie 2003.

   Alin. (4) și (6) ale art. 7 au fost abrogate de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 538 din 25 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.130 din 30 noiembrie 2004.

6. 10.12.2003 – 03.12.2004formă consolidată

   (1) Dacă, prin măsurile luate și prin sancțiunile aplicate de Consiliul Concurentei, conform prevederilor cap. IV-VI din prezenta lege,IV-VI, unui agent economic abuzândabuzand de poziția sa dominantă, nu se obțineobțin restabilirea situației și prevenirea repetarii abuzului, Consiliul Concurentei, pentru motiv de afectare grava a unui interes public major, poate cere Curții de apel, în a carei circumscripție teritorială se afla sediul principal al agentului economic abuzând de poziția sa dominantă,Apel București sa ordone măsurile adecvate pentru lichidarea poziției dominante pe piața a acestuia, instanța judecătorească putindputând dispune, după caz:

   a) invalidarea unor contracte sau a unor clauze contractuale prin intermediul cărora se exploatează abuziv poziția dominantă;

   b) invalidarea actului sau a actelor de realizare a unei concentrari creatoare de poziție dominantă, chiar atunci când prin actul sau actele juridice în cauza s-ar fi constituit o noua persoana juridică;

   c) limitarea sau interdicția accesului pe piața;

   d) vânzarea de active;

   e) restructurarea prin divizare a agentului economic.

   (2) Consiliul Concurentei trebuie să specifice, prin trimitere la textul legal, măsura sau măsurile ce solicita a fi ordonate de instanța, fără a putea cere luarea, în cazul dedus judecații, a oricăreia dintre ele sauori a tuturor, iar instanța neputindneputând dispune o alta măsura decîtdecât cea sau cele la care se referă cererea.

   (3) Instanța judecătorească va putea ordonă una sau mai multe dintre măsurile prevăzute la alin. (1) numai sub condiția să fie evitata orice creștere a prețurilor din aceasta cauza sau afectarea executării de către agentul economic a obligațiilor asumate față de terți.

   (4) În cazul regiilor autonome, al societăților comerciale la care participarea de statstatului este majoritara, precum și al unor instituții sau altor organisme publice care realizează activități de producție, distribuție ori servicii, dar fără ca prin aceasta sa exercite prerogative de autoritate publică, Consiliul Concurentei va sesiza, în prealabil, organul competent al administrației publice centrale sau locale, pentru a decide corespunzător în vederea restabilirii situației și prevenirii repetarii abuzului, prin restructurare sauori prin alte modalități adecvate situației, putindputând sesiza Curtea de apel competențaApel București numai în cazul neluării de către organul administrativ a unei decizii corespunzătoare în termen de 30 de zile de la sesizare.

   (5) Se considera interes public major, motivândmotivand cererea Consiliului Concurentei pentru dispunerea de măsuri extreme dintre cele prevăzute la alin. (1), securitatea publică, pluralitatea de agenți economici independenți, bunăstarea consumatorilor și regulile prudentiale. Sarcina probei afectării grave a unui interes public major incumba Consiliului Concurentei.

   (6) Pentru situațiile prevăzute la alin. (4), organul competent al administrației publice poate interveni în proces conform regulilor din Codul de procedură civilă.

   (7) Împotriva sentinței Curții de apel, Apel București, sesizată conform alin. (1) sau (4), pot introduce recurs la Curtea Suprema de Înaltă Curte de Casație și Justiție Consiliul Concurentei, agenții economici supuși măsurilor dispuse prin aceasta, precum și, în situațiile prevăzute la alin. (4), organul competent al administrației publice.

   Articolul 7 a fost modificat prin art.1, punctul 5 din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 121 din 4 decembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 875 din 10 decembrie 2003.

7. 10.04.1996 – 10.12.2003text inițial

   (1) Dacă, prin măsurile luate și prin sancțiunile aplicate de Consiliul Concurentei, conform prevederilor cap. IV-VI din prezenta lege, unui agent economic abuzând de poziția sa dominantă, nu se obține restabilirea situației și prevenirea repetarii abuzului, Consiliul Concurentei, pentru motiv de afectare grava a unui interes public major, poate cere Curții de apel, în a carei circumscripție teritorială se afla sediul principal al agentului economic abuzând de poziția sa dominantă, sa ordone măsurile adecvate pentru lichidarea poziției dominante pe piața a acestuia, instanța judecătorească putind dispune, după caz:

   a) invalidarea unor contracte sau a unor clauze contractuale prin intermediul cărora se exploatează abuziv poziția dominantă;

   b) invalidarea actului sau a actelor de realizare a unei concentrari creatoare de poziție dominantă, chiar atunci când prin actul sau actele juridice în cauza s-ar fi constituit o noua persoana juridică;

   c) limitarea sau interdicția accesului pe piața;

   d) vânzarea de active;

   e) restructurarea prin divizare a agentului economic.

   (2) Consiliul Concurentei trebuie să specifice, prin trimitere la textul legal, măsura sau măsurile ce solicita a fi ordonate de instanța, fără a putea cere luarea, în cazul dedus judecații, a oricăreia dintre ele sau a tuturor, iar instanța neputind dispune o alta măsura decît cea sau cele la care se referă cererea.

   (3) Instanța judecătorească va putea ordonă una sau mai multe dintre măsurile prevăzute la alin. (1) numai sub condiția să fie evitata orice creștere a prețurilor din aceasta cauza sau afectarea executării de către agentul economic a obligațiilor asumate față de terți.

   (4) În cazul regiilor autonome, al societăților comerciale la care participarea de stat este majoritara, precum și al unor instituții sau altor organisme publice care realizează activități de producție, distribuție ori servicii, fără ca prin aceasta sa exercite prerogative de autoritate publică, Consiliul Concurentei va sesiza, în prealabil, organul competent al administrației publice centrale sau locale, pentru a decide corespunzător în vederea restabilirii situației și prevenirii repetarii abuzului, prin restructurare sau prin alte modalități adecvate situației, putind sesiza Curtea de apel competența numai în cazul neluării de către organul administrativ a unei decizii corespunzătoare în termen de 30 de zile de la sesizare.

   (5) Se considera interes public major, motivând cererea Consiliului Concurentei pentru dispunerea de măsuri extreme dintre cele prevăzute la alin. (1), securitatea publică, pluralitatea de agenți economici independenți, bunăstarea consumatorilor și regulile prudentiale. Sarcina probei afectării grave a unui interes public major incumba Consiliului Concurentei.

   (6) Pentru situațiile prevăzute la alin. (4), organul competent al administrației publice poate interveni în proces conform regulilor din Codul de procedură civilă.

   (7) Împotriva sentinței Curții de apel, sesizată conform alin. (1) sau (4), pot introduce recurs la Curtea Suprema de Justiție Consiliul Concurentei, agenții economici supuși măsurilor dispuse prin aceasta, precum și, în situațiile prevăzute la alin. (4), organul competent al administrației publice.