Art. 11 Legea 302/2004 — Transmiterea directă

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 11 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 31.05.2011 – prezentrepublicare

   Abrogat.Transmiterea directă

   (1) Cererile de asistență judiciară în materie penală pot fi transmise direct de autoritățile judiciare solicitante autorităților judiciare solicitate, în cazul în care instrumentul juridic internațional aplicabil în relația dintre statul solicitant și statul solicitat reglementează acest mod de transmitere.

   (2) În afara cazurilor prevăzute la alin. (1), cererile de asistență judiciară în materie penală pot fi transmise direct de autoritățile judiciare solicitante autorităților judiciare solicitate în caz de urgență, însă o copie a acestora va fi transmisă simultan la Ministerul Justiției sau la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, după caz.

   (3) Procedura prevăzută la alin. (1) și (2) va fi urmată și pentru transmiterea răspunsului la cererile urgente de asistență judiciară în materie penală.

   (4) În cazul prevăzut la alin. (1) și (2) transmiterile directe se vor putea efectua prin intermediul Organizației Internaționale a Poliției Criminale (Interpol).

2. 13.11.2008 – 31.05.2011modificat prin Legea 224/2006

   Regula specialității

   (1) Persoana care, ca urmare a unei cereri de extrădare sau a unei alte cereri de asistență judiciară în materie penală, se înfățișează în România, este predată sau transferată în România, nu poate fi nici urmărită, nici judecată, nici deținută, nici supusă vreunei măsuri de restrângere a libertății pentru o altă faptă anterioară predării sau transferării decât cea care a motivat cererea de asistență formulată de autoritățile române competente, în afară de cazurile când:

   a) statul care a predat-o consimte; autoritățile competente române vor prezenta în acest scop o cerere, însoțită de actele în sprijinul acesteia și de un proces-verbal judiciar în care se consemnează declarațiile persoanei în cauză;

   b) având posibilitatea să o facă, persoana predată sau transferată nu a părăsit, în termen de 45 de zile de la liberarea sa definitivă, teritoriul statului român, ori dacă s-a înapoiat după ce l-a părăsit;

   c) persoana care beneficiază de regula specialității renunță la acest beneficiu; această renunțare trebuie să rezulte din declarația dată în fața judecătorului, care trebuie să se asigure că persoana a exprimat-o voluntar și pe deplin conștientă de consecințele acțiunii sale, asistată de un apărător ales sau numit din oficiu.

   (2) Declarațiile prevăzute la literele a) și c) ale alin. (1) se iau în camera de consiliu a secției penale a Curții de apel în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei sau autoritatea judiciară pe rolul căreia se află cauza.

   (3) Statul solicitant va putea lua totuși măsurile necesare în vederea, pe de o parte, a unei eventuale trimiteri a persoanei de pe teritoriul său, iar pe de altă parte, a întreruperii prescripției potrivit legislației sale, inclusiv recurgerea la o procedură în lipsă.

   (4) Când calificarea dată faptei incriminate va fi modificată în cursul procedurii, persoana predată sau transferată nu va fi urmărită sau judecată decât în măsura în care elementele constitutive ale infracțiunii recalificate ar îngădui extrădarea sau acordarea unei alte forme de asistență judiciară în materie penală.Abrogat.

3. 28.06.2004 – 13.11.2008text inițial

   Regula specialității

   (1) Persoana care, ca urmare a unei cereri de extrădare sau a unei alte cereri de asistență judiciară în materie penală, se înfățișează în România, este predată sau transferată în România, nu poate fi nici urmărită, nici judecată, nici deținută, nici supusă vreunei măsuri de restrângere a libertății pentru o altă faptă anterioară predării sau transferării decât cea care a motivat cererea de asistență formulată de autoritățile române competente, în afară de cazurile când:

   a) statul care a predat-o consimte; autoritățile competente române vor prezenta în acest scop o cerere, însoțită de actele în sprijinul acesteia și de un proces-verbal judiciar în care se consemnează declarațiile persoanei în cauză;

   b) având posibilitatea să o facă, persoana predată sau transferată nu a părăsit, în termen de 45 de zile de la liberarea sa definitivă, teritoriul statului român, ori dacă s-a înapoiat după ce l-a părăsit;

   c) persoana care beneficiază de regula specialității renunță la acest beneficiu; această renunțare trebuie să rezulte din declarația dată în fața judecătorului, care trebuie să se asigure că persoana a exprimat-o voluntar și pe deplin conștientă de consecințele acțiunii sale, asistată de un apărător ales sau numit din oficiu.

   (2) Declarațiile prevăzute la literele a) și c) ale alin. (1) se iau în camera de consiliu a secției penale a Curții de apel în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei sau autoritatea judiciară pe rolul căreia se află cauza.

   (3) Statul solicitant va putea lua totuși măsurile necesare în vederea, pe de o parte, a unei eventuale trimiteri a persoanei de pe teritoriul său, iar pe de altă parte, a întreruperii prescripției potrivit legislației sale, inclusiv recurgerea la o procedură în lipsă.

   (4) Când calificarea dată faptei incriminate va fi modificată în cursul procedurii, persoana predată sau transferată nu va fi urmărită sau judecată decât în măsura în care elementele constitutive ale infracțiunii recalificate ar îngădui extrădarea sau acordarea unei alte forme de asistență judiciară în materie penală.