Art. 122 Legea 302/2004 — Imunități și privilegii

Istoricul articolului

Versiunile anterioare ale art. 122 și actele care l-au modificat, de la cea mai recentă.

1. 20.11.2022 – prezentmodificat prin Legea 306/2022

   Imunități și privilegii

   (1) Când persoana la care se referă mandatul european de arestare se bucură de imunitate o imunitate sau un privilegiu în România, autoritatea judiciară de executare va solicita fără întârziere autorității competente ridicarea acestui privilegiu.imunității sau a privilegiului.

   (2) Dacă ridicarea imunității sau a privilegiului este de competența unui alt stat sau a unei organizații internaționale, cererea va fi formulată de autoritatea judiciară care a emis mandatul european de arestare. Autoritatea judiciară de executare va comunica această împrejurare autorității judiciare emitente.

   (3) În timpul în care cererea de retragere a imunității sau a privilegiului la care se referă alin. (2) este în curs de soluționare, autoritatea judiciară de executare ia măsurile pe care le consideră necesare pentru a garanta predarea efectivă când persoana a încetat să se mai bucure de privilegiul imunității.privilegiu sau de imunitate.

   (4) Termenele prevăzute la art. 112 încep să curgă de la data când autoritatea judiciară de executare a fost informată despre ridicarea sau retragerea imunității.

   (5) Când persoana la care se referă mandatul european de arestare a ajuns în România, ca urmare a extrădării dintr-un stat terț care nu este membru al Uniunii Europene, iar predarea este limitată la infracțiunea pentru care s-a acordat, termenele prevăzute la alin. (4) încep să curgă din momentul în care autoritățile statului care a extrădat persoana urmărită își dau acordul ca regula specialității să rămână fără efect, iar persoana poate fi predată statului emitent al mandatului european. Până la luarea deciziei, autoritatea judiciară de executare va lua măsurile necesare pentru a se efectua predarea, dacă este cazul.imunității sau a privilegiului.

2. 27.05.2019 – 20.11.2022republicare

   Dispoziții tranzitoriiImunități și privilegii

   (1) Dispozițiile prezentului titlu se aplică mandatelor europene de arestare primite de autoritățile române ulterior intrării sale în vigoare, chiar dacă se referă la fapte anterioare acestei date.Când persoana la care se referă mandatul european de arestare se bucură de imunitate în România, autoritatea judiciară de executare va solicita fără întârziere autorității competente ridicarea acestui privilegiu.

   (2) Dacă ridicarea imunității este de competența unui alt stat sau a unei organizații internaționale, cererea va fi formulată de autoritatea judiciară care a emis mandatul european de arestare. Autoritatea judiciară de executare va comunica această împrejurare autorității judiciare emitente.

   (3) În timpul în care cererea de retragere a imunității la care se referă alin. (2) este în curs de soluționare, autoritatea judiciară de executare ia măsurile pe care le consideră necesare pentru a garanta predarea efectivă când persoana a încetat să se mai bucure de privilegiul imunității.

   (4) Termenele prevăzute la art. 112 încep să curgă de la data când autoritatea judiciară de executare a fost informată despre ridicarea sau retragerea imunității.

   (2) Procedurile de extrădare în curs în momentul intrării în vigoare a prezentului titlu vor continua să se soluționeze potrivit titlului II.(5) Când persoana la care se referă mandatul european de arestare a ajuns în România, ca urmare a extrădării dintr-un stat terț care nu este membru al Uniunii Europene, iar predarea este limitată la infracțiunea pentru care s-a acordat, termenele prevăzute la alin. (4) încep să curgă din momentul în care autoritățile statului care a extrădat persoana urmărită își dau acordul ca regula specialității să rămână fără efect, iar persoana poate fi predată statului emitent al mandatului european. Până la luarea deciziei, autoritatea judiciară de executare va lua măsurile necesare pentru a se efectua predarea, dacă este cazul.

3. 31.05.2011 – 27.05.2019republicare

   Legea aplicabila si efectele executariiDispoziții tranzitorii

   (1) Executarea unei hotarari penale straine are loc potrivit legii romane.

   (2) Hotararile penale straine recunoscute si executate in Romania produc aceleasi efecte ca si hotararile pronuntate de instantele romane.

   (3) Statul strain care solicita executarea este singurul competent sa decida asupra unei cai extraordinare de atac impotriva hotararii de executat.

   (4) Amnistia si gratierea pot fi acordate atat de statul strain, cat si de statul roman.

   (5) Statul strain trebuie sa informeze statul roman asupra intervenirii oricareia dintre cauzele care determina incetarea executarii, prevazute la alin. (4).

   (6) Inceperea executarii pedepsei in Romania are ca efect renuntarea statului strain la executarea pe teritoriul acestuia, exceptand cazul in care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei, caz in care acest stat redobandeste dreptul la executare. In cazul pedepsei amenzii, statul strain redobandeste dreptul la executare incepand din momentul in care este informat asupra neexecutarii, totale sau partiale, a acestei pedepse.Dispozițiile prezentului titlu se aplică mandatelor europene de arestare primite de autoritățile române ulterior intrării sale în vigoare, chiar dacă se referă la fapte anterioare acestei date.

   (2) Procedurile de extrădare în curs în momentul intrării în vigoare a prezentului titlu vor continua să se soluționeze potrivit titlului II.

4. 13.11.2008 – 31.05.2011formă consolidată

   Legea aplicabila șisi efectele executarii

   (1) Executarea unei hotărârihotarari penale straine are loc potrivit legii române.romane.

   (2) HotărârileHotararile penale straine recunoscute și executate în Româniasi executate in Romania produc aceleasi efecte ca și hotărârilesi hotararile pronuntate de instantele române.romane.

   (3) Statul strain care solicităsolicita executarea este singurul competent sa decida asupra unei cai extraordinare de atac împotriva hotărâriiimpotriva hotararii de executat.

   (4) Amnistia șisi gratierea pot fi acordate atâtatat de statul strain, cat și de statul român.si de statul roman.

   (5) Statul strain trebuie să informeze statul românsa informeze statul roman asupra intervenirii oricareia dintre cauzele care determina încetarea executarii, prevăzuteincetarea executarii, prevazute la alin. (4).

   (6) Începerea executarii pedepsei în RomâniaInceperea executarii pedepsei in Romania are ca efect renuntarea statului strain la executarea pe teritoriul acestuia, exceptand cazul înin care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei, caz înin care acest stat redobandeste dreptul la executare. ÎnIn cazul pedepsei amenzii, statul strain redobandeste dreptul la executare începând din momentul înincepand din momentul in care este informat asupra neexecutarii, totale sau partiale, a acestei pedepse.

5. 24.06.2006 – 13.11.2008modificat prin Legea 224/2006

   Condiții

   (1) Executarea unei hotărâri judecătorești române poate fi delegată unui stat străin în unul din următoarele cazuri:

   a) condamnatul este cetățean al statului solicitat sau al unui stat terț sau este apatrid și are domiciliul pe teritoriul acelui stat;Legea aplicabila și efectele executarii

   b) condamnatul este cetățean român cu domiciliul pe teritoriul statului solicitat sau are și cetățenia statului solicitat;

   c) potrivit legii statului solicitat, extrădarea condamnatului în România în vederea executării pedepsei nu este admisibilă;(1) Executarea unei hotărâri penale straine are loc potrivit legii române.

   d) există motive să se creadă că executarea hotărârii în statul solicitat poate favoriza reintegrarea socială a condamnatului;

   e) condamnatul, după ce a fost informat asupra consecințelor executării în străinătate, își dă consimțământul;

   f) durata pedepsei aplicate este mai mare de un an.

   (2) Delegarea este, de asemenea, admisibilă dacă condamnatul se află în executarea unei pedepse privative de libertate în statul străin pentru o altă faptă decât cea care a motivat condamnarea în România.(2) Hotărârile penale straine recunoscute și executate în România produc aceleasi efecte ca și hotărârile pronuntate de instantele române.

   (3) Statul strain care solicită executarea este singurul competent sa decida asupra unei cai extraordinare de atac împotriva hotărârii de executat.

   (4) Amnistia și gratierea pot fi acordate atât de statul strain, cat și de statul român.

   (3) Executarea în străinătate a unei hotărâri române prin care se dispune o pedeapsă sau măsură de siguranță este de asemenea admisibilă, chiar dacă condițiile prevăzute la lit. d) și e) ale alin. (1) nu sunt îndeplinite, atunci când condamnatul se află pe teritoriul statului străin și extrădarea pentru faptele menționate în hotărâre nu este posibilă sau este refuzată.

   (4) Dispozițiile alin. (3) sunt de asemenea aplicabile, dacă împrejurările cauzei o cer, în baza unui acord cu statul străin, atunci când se aplică măsura de siguranță a expulzării.

   (5) Delegarea se acordă cu condiția neagravării, în statul străin, a pedepsei aplicate prin hotărârea pronunțată în România.(5) Statul strain trebuie să informeze statul român asupra intervenirii oricareia dintre cauzele care determina încetarea executarii, prevăzute la alin. (4).

   (6) Începerea executarii pedepsei în România are ca efect renuntarea statului strain la executarea pe teritoriul acestuia, exceptand cazul în care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei, caz în care acest stat redobandeste dreptul la executare. În cazul pedepsei amenzii, statul strain redobandeste dreptul la executare începând din momentul în care este informat asupra neexecutarii, totale sau partiale, a acestei pedepse.

6. 28.06.2004 – 24.06.2006text inițial

   Condiții

   (1) Executarea unei hotărâri judecătorești române poate fi delegată unui stat străin în unul din următoarele cazuri:

   a) condamnatul este cetățean al statului solicitat sau al unui stat terț sau este apatrid și are domiciliul pe teritoriul acelui stat;

   b) condamnatul este cetățean român cu domiciliul pe teritoriul statului solicitat sau are și cetățenia statului solicitat;

   c) potrivit legii statului solicitat, extrădarea condamnatului în România în vederea executării pedepsei nu este admisibilă;

   d) există motive să se creadă că executarea hotărârii în statul solicitat poate favoriza reintegrarea socială a condamnatului;

   e) condamnatul, după ce a fost informat asupra consecințelor executării în străinătate, își dă consimțământul;

   f) durata pedepsei aplicate este mai mare de un an.

   (2) Delegarea este, de asemenea, admisibilă dacă condamnatul se află în executarea unei pedepse privative de libertate în statul străin pentru o altă faptă decât cea care a motivat condamnarea în România.

   (3) Executarea în străinătate a unei hotărâri române prin care se dispune o pedeapsă sau măsură de siguranță este de asemenea admisibilă, chiar dacă condițiile prevăzute la lit. d) și e) ale alin. (1) nu sunt îndeplinite, atunci când condamnatul se află pe teritoriul statului străin și extrădarea pentru faptele menționate în hotărâre nu este posibilă sau este refuzată.

   (4) Dispozițiile alin. (3) sunt de asemenea aplicabile, dacă împrejurările cauzei o cer, în baza unui acord cu statul străin, atunci când se aplică măsura de siguranță a expulzării.

   (5) Delegarea se acordă cu condiția neagravării, în statul străin, a pedepsei aplicate prin hotărârea pronunțată în România.